Iov 32
- Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept. †
- Atunci s’a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul , din spiţa lui Ram din ţara Ausitei ; şi foarte s’a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului; †
- dar el s’a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios.
- Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el.
- Dar când Elihu a văzut că’n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s’a aprins mânia.
- Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:„De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni, eu am păstrat tăcere, temându-mă ca’n faţă să spun şi eu ce ştiu. †
- Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască, şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea, †
- ci duh e’n pământeni; suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic . †
- Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi, şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata’n palmă. †
- De-aceea v’am zis vouă: – Luaţi-mă’n aminte, şi-am să vă spun ce ştiu,
- să-mi fiţi auz în graiuri, ca’n grai să m’ascultaţi. Eu v’ascultai voroava, dar pân’la mintea voastră , adică până unde e sfadă pe cuvinte.
- Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe, dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov, din voi nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,
- ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare, prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;
- şi v’aţi întors la omul ca om dintotdeauna grăind cuvinte câte…
- Şi, vai, se’nspăimântară, mai mult n’au mai răspuns, cuvinte’mbătrânite li se’ncleiau în gură.
- Şi-am stat întru răbdare, căci n’am vrut să vorbesc, de vreme ce ei stat-au pe loc făr’ să răspundă. Acuma voi răspunde şi eu, măcar în parte.”
- Şi răspunzând Elihu, a zis:
- „Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte, că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies; †
- lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe, cazan în clocotire ce-i gata să irumpă. †
- Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă; †
- că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu’n faţă, nici silă nu-mi va face să văd un pământean; †
- că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea; de-i altfel, atunci viermii m’or roade şi pe mine.