Iov 13
- Pe toate-acestea, iată, cu ochiul le-am văzut, cu propria-mi ureche, la fel, le-am auzit.
- Ştiu tot atât de multe pe câte ştiţi şi voi şi’n iscusinţa minţii eu nu sunt mai prejos. †
- Dar nu!, ci eu cu Domnul vreau astăzi să vorbesc, Lui astăzi socoteală să-I dau, dac’o să vrea.
- Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doctori strâmbi şi vraci de rele, toţi. †
- Şi, oh!, de-aţi amuţi, să-i daţi şi voi oleacă târcol înţelepciunii!… †
- Dar ascultaţi-mi vorba în apărarea mea, luaţi aminte bine cum judec eu rostind.
- Ştiţi voi că înaintea lui Dumnezeu grăiţi, că, stându-I înainte, voi îndrugaţi minciuni?
- sau că vă îndoiţi? sau că pe voi’nainte-I judecători vă faceţi?
- Că binele s’o ţine – el, cel puţin – de voi, şi dacă faceţi totul, vă veţi lipi de Dânsul.
- Aceasta nu înseamnă că El n’o să vă mustre, dar de-Şi ascunde faţa, voi vă veţi minuna. †
- Au nu a Lui mânie vă bagă’n sperieţi, şi frica Lui, nu-i oare cea care vă turteşte?
- Atunci trufia voastră se face ca cenuşa şi trupul ca argila.
- Tăceţi, ca eu să glăsui şi să-mi înmoi mânia,
- cu dinţii apucându-mi bucăţi din carnea mea şi sufletul, întregul, punându-mi-l în palmă .
- Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va’nceta prigoana, eu tot am să mă apăr, grăind, în faţa Lui;
- aceasta-mi va fi mie arvună mântuirii, de vreme ce minciuna nu’ncape’n faţa Sa. †
- O, ascultaţi-mi vorba, cuvintele-ascultaţi-mi, vă cer să luaţi aminte la ce voi povesti!
- Că, iată, eu aproape-am ajuns de judecată şi ştiu că’n judecată eu sunt cel cu dreptatea. †
- E cineva să-mi deie vieaţa’n judecată? că dacă da, atuncea eu tac şi încetez.
- Doar două lucruri, două, doresc să mi le dai, şi-atunci de dinainte-ţi eu nu mă voi ascunde:
- Îndepărtează-ţi mâna, da, ia-o de pe mine, iar frica Ta să nu mă cutremure de groază. †
- Apoi mă vei chema, şi eu voi auzi, sau Tu îmi vei vorbi, şi eu voi da răspuns. †
- Câte-am făcut păcate şi câte făr’delegi? Hai, spune-mi, care sunt?
- De ce Te-ascunzi de mine şi crezi că eu, de-aicea, aş fi duşmanul Tău? †
- Te sperii Tu de-o frunză pe care-o bate vântul? Îmi stai Tu împotrivă, când eu îs funigel ,
- de scrijeleşti pe tablă ’mpotrivă-mi ce e rău şi-mi pui sub ochi păcate făcute’n tinereţe †
- şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele’n butuci, şi fapta cea mai mică mi-o ţii mereu sub pândă şi-ajungi cu luare-aminte la urma tălpii mele?… †
- Eu, cel ce se’nvecheşte ca un burduf de piele sau ca o haină scumpă mâncată’n pod de molii… †