Sfântul Munte Athos · Grecia

Schitul „Sfântul Dimitrie” — Lacu

Al doilea așezământ românesc, ca mărime, din Sfântul Munte — într-o vale adâncă, sub poala unei păduri de castani.

În partea de nord-est a peninsulei Athos, pe teritoriul Mănăstirii „Sfântul Pavel”, într-o vale adâncă și înconjurată de o pădure de castani se află Schitul „Sfântul Dimitrie” — Lacu.

Organizat ca schit idioritmic (cu viață de sine), Lacu este al doilea așezământ românesc, ca mărime, din Sfântul Munte. De Mănăstirea „Sfântul Pavel” îl despart aproximativ patru ore de mers pe jos, iar fiecare obște își păstrează rânduiala sa, unită cu celelalte în slujirea de la Kiriacon — biserica centrală a schitului.

Aici au viețuit și s-au nevoit, de-a lungul veacurilor, mulți monahi români — unii dintre ei ajungând la măsuri mari de petrecere duhovnicească. În ciuda condițiilor grele de trai, numărul celor care și-au lăsat lumea și patria pământească pentru această vale a fost mare.

Originea numelui

Icoana „Antifonitria Lacului”

Întemeierea schitului este legată de o icoană a Maicii Domnului datată în secolul al VIII-lea, păstrată astăzi în tezaurul Mănăstirii „Sfântul Pavel”. De aici își trage numele așezarea — și aici își are obârșia tradiția neîntreruptă a închinării către Născătoarea de Dumnezeu pe valea aceasta.

În naosul Kiriaconului se află astăzi o altă icoană făcătoare de minuni — „Lakkoskitiotisa”, pictată după modelul Maicii Domnului „Prodromița”.

Vezi icoana „Lakkoskitiotisa” și cântările athonite ↗

Istorie

O vale, șapte veacuri

De la icoana din secolul al VIII-lea, prin restaurarea românească a Cuviosului Daniil (1760) și prin vremurile grele ale celor două războaie, până la renașterea contemporană.

Sec. VIII
Icoana „Antifonitria Lacului”
Întemeierea Schitului Lacu este legată de această icoană a Maicii Domnului datată în secolul al VIII-lea, păstrată astăzi în tezaurul Mănăstirii „Sfântul Pavel”. De aici își trage numele schitul.
Sec. XIV
Perioada sârbă
Comunitatea de la Protaton cedează regiunea monahilor sârbi, care împrumută bani de la Mănăstirea Vatoped pentru a-și construi chiliile. Mai târziu, Vatopedul oferă regiunea Mănăstirii „Sfântul Pavel” în schimbul metocului Provlaka din Kareia.
1606
Cea mai veche inscripție
La Chilia „Sfântul Nicolae” — considerată cea mai veche chilie din schit — se păstrează inscripția în limba slavonă: „Pomenește, Doamne, pe ctitorul Ioan ieromonahul și părinții lui, 1606”.
1760
Restaurarea de către cuviosul Daniil
După o vreme de pustiire, schitul este restaurat de monahul moldovean Daniil de la Mănăstirea Neamț. Organizează obștea ca schit și înalță o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. De atunci, Lacu este locuit de monahi români.
1830 — 1843
Vremea de înflorire
Schitul cunoaște o perioadă de înflorire: până la 90 de călugări în 24 de colibe. În 1843, după mărturia „Proschinitarului” călugărului Serafim, viețuiau aici 32 de monahi români din Cernica și Căldărușani, plus cinci chilii cu paraclise și 16 colibe pe versanții văii.
1849
Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului”
Se construiește în cimitirul schitului un paraclis cu hramul Acoperământului Maicii Domnului. În 1860, obștea ridică o moară de apă.
1898 — 1904
Kiriaconul „Sfântul Dimitrie”
Începe ridicarea bisericii centrale (Kiriakon) — o zidire mai încăpătoare, cu hramul Sfântului Dimitrie. Lucrările se fac pe cheltuiala monahului Iustin și se încheie în 1904 cu pridvorul și clopotnița. Tot atunci se ridică și clădirea arhondaricului.
Sec. XX (început)
Vârful — peste 120 de monahi
În jurul bisericii există un complex de 24 de chilii și colibe, în care viețuiesc peste 120 de monahi români. Schitul Lacu este cel mai numeros centru românesc athonit după Schitul Prodromu.
Post-1918
Declinul
Monahismul athonit intră în criză după Primul Război Mondial. Călugării bătrâni se sting unul câte unul; tinerii nu mai pot veni — autoritățile elene pun piedici. După 1945, regimul comunist din România întrerupe orice legătură cu Sfântul Munte. Chiliile se pustiesc, una după alta.
1975 — 1976
Patru bătrâni; trei tineri
În 1975, schitul mai are doar patru monahi bătrâni, în frunte cu egumenul Neofit Negară. Anul următor sosesc din țară trei călugări tineri: ieromonahul Iulian Lazăr, monahul Meletie Ifrim de la Sihăstria și monahul Melchisedec de la Putna. De aici începe încet întoarcerea.
1992
Renașterea
Prin străduința unor monahi râvnitori, Schitul „Sfântul Dimitrie” — Lacu prinde din nou viață. Se reparară biserica centrală, arhondaricul, bisericuța cimitirului. Chiliile vechi, din care rămăseseră ruine, se reconstruiesc.
Astăzi
Paisprezece chilii
Schitul numără astăzi 14 chilii și cunoaște o perioadă de înflorire duhovnicească și materială deopotrivă. Slujbele după tipicul athonit, viața de rugăciune și activitatea culturală atrag necontenit pelerini însetați de izvoarele cele curate ale Ortodoxiei.

Surse istorice adaptate după doxologia.ro ↗

Biserica și hramul

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Biserica centrală (Kiriaconul) are hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir — sfânt de mare cinste în lumea ortodoxă, prăznuit la 26 octombrie.

Sfânta biserică, frumoasă zidire de piatră, a fost ridicată pe cheltuiala monahului Iustin între anii 1898 — 1904, înlocuind o biserică de lemn mai veche, ctitorită în 1760 de Cuviosul Daniil. În 1849 i s-a adăugat paraclisul cimitirului, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”.

1760

Restaurarea românească

1904

Kiriaconul de piatră

26 oct.

Hramul

Chilii astăzi

Obștea care întreține acest sit

Chilia „Buna-Vestire”

Chilia „Buna-Vestire”, parte a obștii Schitului Lacu, este sub povățuirea Gherondei Ștefan Lakkoskitiotul. De aici se transmite zilnic Radio Mărturie Athonită și se rânduiește programul liturgic al obștii. Mărturia athonită — articole, lecturi audio, traduceri din scrierile părinților — se întreține din această chilie.

Icoană