Iov 28
- Că loc are argintul acolo und’ se naşte şi loc e pentru aur de lămurit în foc.
- Că fierul din adâncul subpământean se trage, arama se ciopleşte aşa cum tai în piatră.
- El [omul] rânduială a pus în întuneric, în toate socoteşte hotarul cel din urmă, al pietrei de’ntuneric, al ei de umbra morţii,
- pârâu ce-şi taie drumul prin albie de nisip. Cei ce-au uitat dreptaru’ntre muritori pieriră.
- Pământul, cel din care ieşea la faţă pâinea, pe dedesubt se’ntoarse, ca răvăşit de foc;
- în piatra lui, acolo-i locaş pentru safir, şi lutul său e aur.
- Un drum pe care, iată, nici pasărea nu-l ştie şi nici un ochi de vultur de sus nu l-a ochit,
- pe care nu-l călcară feciori de uşuratici, nici leul nu-l trecu.
- În piatră colţuroasă el şi-a întins o mână şi, sfărâmând-o, munţii i-a dezrădăcinat;
- vârtejuri mari de apă din râuri şi le-a spart şi ochii mei văzură noian de nestemate;
- adâncurile apei tot el le-a dezvelit, puterea arătându-şi, întreagă, la lumină.
- Înţelepciunea însă, ea, unde s’a aflat? şi unde este locul în care stă Ştiinţa ?
- Nu-i pământean pe lume să-i fi văzut cărarea, şi nici că ea vreodată’ntru oameni s’a aflat.
- Adâncul din genună a zis: Ea nu e’n mine!, iar Marea: Nu-i cu mine!
- Ea nu se dă pe preţuri de aur zăvorât , argintul greu din cumpeni nu-i poate fi de schimb; †
- ea nu se preţuieşte cu aur de Ofir, şi nici cu scumpul onix, precum nici cu safirul; †
- nici aurul, nici sticla nu-s pe potriva ei, pe vase mari de aur nu poate fi schimbată; †
- mărgeanul şi cleştarul nici nu mai intră’n vorbă, că’Nţelepciunea trage mai greu decât adâncul ; †
- topazul negrei Nubii nu-i poate sta’nainte, cu ea nu stă’mpreună nici aurul curat. †
- Şi-atunci, Înţelepciunea, ea, unde s’a aflat? şi unde este locul în care stă Ştiinţa?
- Nu-i om s’o poată şti, ascunsă e de ochiul şi-al pasării din cer.
- Pierzania şi Moartea s’au mărginit să spună: – Am auzit prin târguri vorbindu-se de ea!…
- Doar Dumnezeu, El este Cel ce-i deschide calea şi locul i-l cunoaşte. †
- El este Cel ce vede întregul de sub cer şi ştie tot ce Dânsul făcut-a pe pământ, †
- deci: vântului popasuri şi apelor măsură
- atunci când i-a dat ploii răstimpurile ei şi trăsnetului calea; †
- atunci El a văzut-o şi-atunci a tâlcuit-o, atunci a pregătit-o şi-atunci a cercetat-o.
- Iar omului îi zise: – Înţelepciunea-i frica de Domnul-Dumnezeu , şi-a te feri de rele, aceasta e Ştiinţa!” †