Istorie · Sfântul Munte Athos
Sfântul Munte Athos
o mie de ani de monahism
Peninsula Athos este un braț de pământ în Marea Egee — al treilea braț al peninsulei Calcidice, în nordul Greciei — închinat din veacul al patrulea Maicii Domnului și consacrat printr-un monahism continuu de mai bine de o mie de ani. Tradiția numește locul grădina Maicii Domnului; douăzeci de mănăstiri stavropighiale, schituri, chilii și sihăstrii alcătuiesc aici o republică monastică autonomă, recunoscută prin tratatele internaționale începând cu 1878.
Pentru poporul român, Sfântul Munte este de aproape opt veacuri o a doua patrie duhovnicească. Voievozii Țărilor Române — Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Vasile Lupu, Matei Basarab — au fost printre cei mai darnici ctitori ai mănăstirilor athonite; cuvântul istoricului rus Porfirie Uspenski rămâne mărturia cea mai limpede: „nici un popor ortodox n-a făcut atât de mult bine Athosului ca românii”. Astăzi, peste 17 chilii și schituri românești se află pe peninsulă, între care Schitul „Sfântul Dimitrie” — Lacu, întemeiat la mijlocul veacului al XVIII-lea.
Pagina aceasta este o cronologie în creștere a Sfântului Munte și a legăturilor lui cu credința românească, alcătuită din mărturiile părinților români aghioriți, după volumele Românii și Muntele Athos, vol. I-II.
Cronologie
Veacurile Sfântului Munte
tradiție · primele veacuri creștine
Maica Domnului ajunge la Athos
Înainte ca peninsula să fie locuită de monahi, tradiția istorisită în cărțile vechi athonite păstrează un eveniment fondator. Maica Domnului, însoțită de Sfântul Apostol Ioan Teologul, plecase pe mare către Cipru pentru a-l vedea pe Lazăr cel a patra zi înviat — pe atunci episcop al insulei. O furtună a abătut corabia spre țărmul peninsulei Athos.
Pe acel țărm — povestesc cărțile vechi — era adunată mulțime de oameni, simțind venirea ei. Maica Domnului ar fi binecuvântat locul și l-ar fi cerut Fiului Său ca grădină proprie, pentru cei ce vor căuta acolo, peste veacuri, viața în pustie.
Tradiția nu este istorie documentată. Dar așa cum o consemnează cărturarii Athosului, ea este temelia pe care s-a clădit, fără întrerupere, o mie de ani de monahism — și temeiul pentru care peninsula este numită până astăzi grădina Maicii Domnului.
Tradiție păstrată în „Vederea Sfântului Munte Athos”, București, 1904; reluată în Românii și Muntele Athos, vol. I, p. 29.
perioada interbelică · Ieroschim. Daniil (Sandu) Tudor
Athosul stă treaz pentru lume
Sandu Tudor — poet, ziarist, mai târziu ieroschimonah la Rarău și inima Rugului Aprins de la Antim — vizitează Sfântul Munte între cele două războaie. Privind peninsula de pe mare, lasă un cuvânt care cuprinde tot ce este Athosul: athons, în limba greacă, înseamnă „nevinovat”. „Muntele Sfânt — scrie el — nu și-a tăgăduit niciodată numele.”
Despre rolul peninsulei în iconomia lumii, dă o singură frază pe care obștea athonită a socotit-o de atunci o definiție: „Lumea asta întreagă, dacă se mai ține și nu cade sub blesteme, e fiindcă se sprijină pe rugăciunile Muntelui Sfânt. Pe când lumea stă la adâncul nopții, culcată în moliciunea patului... Muntele stă treaz și se închină și bate mătănii cu oftări.”
Arestat în 1958 pentru Rugul Aprins, mișcarea isihastă pe care o întemeiase la Antim, ieroschimonahul Daniil Tudor moare ca martir în temnița de la Aiud, în 1962. Cuvântul său rămâne mărturia cea mai limpede a temeiului pentru care Sfântul Munte nu și-a întrerupt rugăciunea o mie de ani: lumea ține fiindcă Muntele veghează.
Ieroschim. Daniil (Sandu) Tudor, Scrieri, vol. I; preluat ca motto în Românii și Muntele Athos, vol. II, București, 2003.
În curând se vor adăuga: Sf. Atanasie întemeiază Marea Lavră (963), Tomul Aghioritic și isihasmul (1340), Schitul Lacu — primul cuib românesc oficial (1760), secularizarea lui Cuza (1863), anexarea peninsulei la Grecia (1913). Fiecare intrare va sta atestată din volumele Românii și Muntele Athos.
Despre sursă
Volumele Românii și Muntele Athos
Cronologia de mai sus este o sinteză din volumele Românii și Muntele Athos, vol. I (805 pagini, 2003) și vol. II (723 pagini, 2003), culegere de studii și articole alcătuită de Prof. Gheorghe Vasilescu și Ignatie Monahul, sub binecuvântarea Patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (Editura Lucman, București, 2003). Volumele adună mărturii ale celor mai însemnați istorici români ai Sfântului Munte — Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Liviu Stan, Nicolae Iorga, Mitropolitul Serafim al Germaniei, Ieroschim. Daniil (Sandu) Tudor, între alții.
Fiecare citat de pe această pagină trimite la pagina exactă a volumelor pentru cei ce doresc să verifice sau să continue lectura. Cronologia se va dezvolta pe măsură ce obștea contribuie cu noi sinteze.