Grădina Maicii Domnului

Sandu Tudor — poet, ziarist, mai târziu ieroschimonah la Rarău și inima Rugului Aprins de la Antim — vizitează Sfântul Munte între cele două războaie. Privind peninsula de pe mare, lasă un cuvânt care cuprinde tot ce este Athosul: athons, în limba greacă, înseamnă „nevinovat”. „Muntele Sfânt — scrie el — nu și-a tăgăduit niciodată numele.”

Despre rolul peninsulei în iconomia lumii, dă o singură frază pe care obștea athonită a socotit-o de atunci o definiție: „Lumea asta întreagă, dacă se mai ține și nu cade sub blesteme, e fiindcă se sprijină pe rugăciunile Muntelui Sfânt. Pe când lumea stă la adâncul nopții, culcată în moliciunea patului... Muntele stă treaz și se închină și bate mătănii cu oftări.”

Arestat în 1958 pentru Rugul Aprins, mișcarea isihastă pe care o întemeiase la Antim, ieroschimonahul Daniil Tudor moare ca martir în temnița de la Aiud, în 1962. Cuvântul său rămâne mărturia cea mai limpede a temeiului pentru care Sfântul Munte nu și-a întrerupt rugăciunea o mie de ani: lumea ține fiindcă Muntele veghează.