Isaia 57
- Vedeţi cum a pierit omul drept şi cum nimeni n’o pune la inimă, cum oameni drepţi se duc şi nimeni nu ia aminte: că din faţa nedreptăţii a pierit dreptul. †
- Înmormântarea lui se va petrece’n pace: din mijloc a fost luat. †
- Dar voi aici apropiaţi-vă, voi, copii nelegiuiţi, pui de adulteră şi de târfă! †
- În ce anume v’aţi desfătat? şi împotriva cui v’aţi deschis gura şi împotriva cui aţi scos limba? nu sunteţi voi fii ai pierzării, sămânţă nelegiuită? †
- Voi, cei ce vă rugaţi la idoli sub arbori stufoşi, voi, cei ce vă înjunghiaţi copiii în văi printre stânci! †
- Aceasta-i partea ta, acesta-i sorţul tău: lor le-ai turnat libaţii, lor le-ai adus jertfe de carne; toate acestea oare nu-Mi vor stârni mânia?
- Pe munte înalt, deasupra, acolo-ţi este aşternutul şi acolo ţi-ai urcat jertfele; †
- şi’n spatele stâlpilor uşii tale, acolo ţi-ai pus amintirea. Tu gândeai că dacă te vei îndepărta de Mine vei avea mai mult de câştigat; tu i-ai iubit pe cei ce se culcă cu tine
- şi cu ei ţi-ai sporit desfrânarea şi mulţi i-ai făcut pe cei ce-ţi sunt departe şi soli ai trimis dincolo de hotarele tale şi pân’ la iad te-ai înjosit. †
- Ai ostenit de-atâtea drumuri multe, dar n’ai zis: „De-acum, gata cu tăria mea!” Şi fiindcă tu ai făcut acestea, de-aceea nu pe Mine M’ai rugat.
- De cei de care te-ai temut te-ai înfricoşat şi M’ai minţit şi de Mine nu ţi-ai adus aminte şi nu M’ai luat în seamă şi nu M’ai pus la inimă, şi chiar când Eu te văd şi te trec cu vederea, tu de Mine nu te-ai temut. †
- Şi Eu voi vesti dreptatea ta şi păcatele tale care nu-ţi vor fi de niciun folos. †
- Când tu vei striga, vină ei să te scoată din necaz!; că pe toţi aceştia îi va lua vântul şi-i va duce vârtejul; dar cei ce se ţin de Mine vor stăpâni pământul şi muntele Meu cel sfânt îl vor moşteni. †
- Şi vor zice: – Curăţiţi căile de dinaintea Lui şi îndepărtaţi piedicile din calea poporului Meu! †
- Acestea grăieşte Cel-Preaînalt, Cel ce’ntru cele de sus locuieşte pe veci, – sfânt întru sfinţi e numele Lui, Cel-Preaînalt care Se odihneşte întru sfinţi, Cel ce dă răbdare celor cu inima slabă şi viaţă le dă celor cu inima zdrobită: †
- Nu pe veci voi fi pornit împotriva voastră, nici de-a pururi fi-va mânia Mea peste voi, pentru că de la Mine iese Duhul şi suflarea toată Eu am făcut-o. †
- Pentru păcat puţin l-am întristat şi l-am bătut şi faţa Mi-am întors-o de la el, iar el s’a umplut de tristeţe şi supărat a umblat în căile sale. †
- Eu i-am văzut căile şi l-am vindecat şi l-am alinat şi mângâiere adevărată i-am dăruit; †
- pace peste pace celor de departe şi celor de aproape! Şi a zis Domnul: – Îi voi tămădui. †
- Dar cei nedrepţi vor fi zgâlţâiţi ca de valuri şi nu se vor putea odihni. †
- Necredincioşii n’au parte de bucurie, a zis Domnul Dumnezeu. †