Isaia 2
- Cuvântul care s’a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim.
- Că’n zilele de pe urmă fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu – la vedere pe culmea munţilor şi se va înălţa deasupra colinelor şi toate neamurile vor veni la el. †
- Şi multe neamuri vor merge şi vor zice: Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului. †
- Şi El va face judecată între neamuri, şi multe popoare va mustra. Iar ele-şi vor preface săbiile în fiare de plug şi lăncile în seceri; un neam nu va ridica sabie împotriva altui neam şi ele nu vor mai învăţa să se războiască. †
- Şi acum, tu, casă a lui Iacob : Veniţi, şi să umblăm în lumina Domnului! †
- Căci El Şi-a lepădat poporul, casa lui Iacob, pentru că ţara lor e plină de vrăji cum era altădată, ca şi aceea a celor de alt neam , şi mulţi copii străini li s-au născut. †
- Căci ţara lor s’a umplut de argint şi de aur şi nenumărate erau vistieriile lor; şi ţara li s’a umplut de cai, iar carele lor sunt fără număr. †
- Şi s’a umplut pământul de urâciuni: – chiar lucrul mâinilor lor – şi s-au închinat celor făcute de degetele lor. †
- Şi omul s’a încovoiat şi bărbatul a fost umilit: pe asta nu le-o voi ierta.
- Şi acum, intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pământ, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul . †
- Că privirea Domnului e înaltă, dar omul e umil; dar trufia omului va fi umilită şi numai Domnul Se va înălţa în ziua aceea. †
- Că ziua Domnului Atotţiitorului va fi mai presus de cel mândru şi de cel semeţ şi mai presus de cel înalt şi de cel trufaş, iar ei vor fi umiliţi; †
- şi mai presus de tot cedrul Libanului, de cel ce este înalt şi de cel ce este trufaş, şi mai presus de tot stejarul Vasanului †
- şi mai presus de tot muntele înalt şi mai presus de tot dealul înalt †
- şi mai presus de orice turn înalt şi mai presus de tot zidul înalt †
- şi mai presus de orice corabie de pe mare şi mai presus de toată priveliştea navelor frumoase.
- Şi tot omul va fi umilit şi trufia oamenilor va cădea la pământ, şi numai Domnul în ziua aceea Se va înălţa. †
- Şi ei îşi vor ascunde toţi [idolii] făcuţi de mâna lor, †
- vârându-i în peşteri şi’n crăpăturile stâncilor şi’n vizuinile pământului, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul. †
- Căci în ziua aceea va lepăda omul urâciunile lui de aur şi argint, pe care şi le-a făcut să se închine la zădărnicii şi lilieci, †
- atunci când va intra în vizuinile de piatră seacă şi’n crăpăturile stâncilor, de frica Domnului şi de slava tăriei Lui, când Se va scula să prăpădească pământul. †
- Lăsaţi-vă deci de un astfel de om care nu-i altceva decât o suflare în nări. Ce preţ poate fi în el? †