Isaia 37
- Şi a fost că atunci când regele Iezechia a auzit acestea, şi-a sfâşiat hainele, s’a îmbrăcat în sac şi s’a suit în casa Domnului. †
- Şi i-a trimis pe Eliachim, căpetenia casei regale, şi pe Şebna grămăticul şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac, la Isaia, fiul lui Amos, profetul, şi i-au zis: †
- „Acestea zice Iezechia: – Ziua de azi e o zi de necaz, de certare, de mustrare şi de mânie; că dureri au venit asupra femeii ce stă să nască şi nu poate naşte.
- Poate că Domnul Dumnezeul tău va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asirienilor l-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeu Cel viu, şi anume să ocărască chiar cu cuvintele pe care Domnul Dumnezeul tău le-a auzit; aşadar, roagă-te Domnului Dumnezeului tău pentru aceştia care au mai rămas ”. †
- Aşa că servii lui Iezechia au venit la Isaia. †
- Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi domnului vostru: Acestea zice Domnul : Să nu te temi de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care M’au ocărât solii regelui Asirienilor. †
- Iată, Eu voi trimite asupră-i suflare de vânt puternic şi el va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa şi acolo, în propria lui ţară, de sabie va cădea!”
- Aşa că Rabşache s’a întors şi l-a aflat pe rege împresurând Libna ; că auzise că el plecase din Lachiş.
- Fiindcă regele Asirienilor a auzit că Tirhaca, regele Etiopienilor, s’a ridicat să-l izbească; şi, auzind aceasta, s’a întors şi a trimis soli la Iezechia, zicând: †
- „Aşa îi veţi grăi lui Iezechia, regelui Iudeii: – Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în Care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asirienilor!…
- Oare tu n’ai auzit de cele ce-au făcut regii Asirienilor, cum au nimicit ei întreg pământul? Iar tu crezi c’ai să scapi?
- Oare dumnezeii neamurilor pe care părinţii mei le-au nimicit fost-au în stare să scape Gozanul şi Haranul şi Reţeful, care se află în ţara lui Temat? †
- Unde sunt regii Hamatului? unde e regele Arpadului? şi unde-i regele cetăţii Sevarfaim, al Anaguganei?…”. †
- Iar Iezechia a luat cartea de la soli şi a citit-o şi s’a suit în casa Domnului şi înaintea Domnului a deschis-o. †
- Şi Iezechia I s’a rugat Domnului, zicând:
- „Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, doar Tu eşti Dumnezeu a toată împărăţia lumii: Tu eşti Cel ce ai făcut cerul şi pământul. †
- Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ia aminte; deschide-Ţi, Doamne, ochii; caută, Doamne, şi vezi şi auzi cuvintele lui Senaherib pe care le-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeu-Cel-Viu.
- Că într’adevăr, Doamne, regii Asirienilor au pustiit toate neamurile şi ţările lor;
- şi pe idolii lor i-au aruncat în foc; pentru că aceia nu erau dumnezei, ci lucru de mâini omeneşti, din lemn şi din piatră; şi i-au nimicit.
- Dar acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâinile lor, pentru ca fiece împărăţie de pe pământ să aibă cunoştinţă că Tu singur eşti Dumnezeu!” †
- Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regele Asirienilor. †
- Acesta este cuvântul pe care Dumnezeu l-a grăit despre el : Fiica fecioară a Sionului te-a dispreţuit şi te-a batjocorit; fiica Ierusalimului şi-a râs de tine dând din cap.
- Pe Cine-ai ocărât tu şi L-ai întărâtat? Împotriva Cui ţi-ai înălţat tu glasul şi ţi-ai ridicat tu ochii spre înălţimi?: Împotriva Sfântului lui Israel!
- Că prin soli L-ai ocărât pe Domnul, fiindc’ai zis: Cu mulţimea carelor de luptă m’am ridicat eu pe înălţimea munţilor şi pe coamele Libanului şi i-am tăiat vârfurile cedrilor şi mândreţea chiparoşilor; şi am intrat în înălţimea codrilor †
- şi am făcut un pod şi am secat apele, fiece ochi de apă… †
- N’ai auzit tu oare de aceste lucruri pe care din vechime le-am făcut? Din vremuri de demult am rânduit, dar doar acum Mi-am arătat Eu planul ca tu să pustieşti popoarele’n puternicia lor. Celor ce locuiau în cetăţi întărite
- le-am slăbit mâinile, iar ei s’au veştejit; ca iarba uscată pe acoperişuri au devenit, cum e troscotul s’au făcut. †
- Dar acum îţi cunosc odihna şi ieşirea şi intrarea. †
- Şi mânia cu care te-ai mâniat şi acreala au ajuns la Mine; de aceea în nasul tău voi pune căpăstru şi zăbală’n buzele tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit… †
- Şi acesta va fi un semn pentru tine: În anul acesta mănâncă ce-ai semănat; în anul al doilea, ce a rămas; iar în anul al treilea semănaţi şi seceraţi şi sădiţi vii şi mâncaţi-le poama. †
- Iar cei ce au rămas în Iudeea îşi vor înfige rădăcini în jos şi roadă vor purta ei sus; †
- că din Ierusalim va fi o rămăşiţă şi din muntele Sion cei mântuiţi; râvna Domnului Atotţiitorului va face acestea. †
- De aceea, aşa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într’însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i şi nici cu şanţ o va împresura; †
- ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce şi în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul.
- Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s’o mântuiesc şi de dragul lui David, robul Meu” . †
- Şi a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; când s’au sculat dimineaţa, au găsit toate aceste trupuri moarte. †
- Iar Senaherib, regele Asirienilor, s’a întors şi a plecat şi a locuit în Ninive. †
- Şi’n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon. †