Isaia 3
- Iată, Stăpânul, Domnul Atotţiitorul, va arunca în afara Ierusalimului şi a Iudeii pe omul tare şi pe femeia tare, puterea pâinii şi puterea apei, †
- pe cel uriaş şi pe cel puternic, pe războinic şi pe judecător, pe profet, pe ghicitor şi pe omul bătrân, †
- pe căpetenia peste cincizeci, pe sfetnicul minunat şi pe meşterul înţelept şi pe ascultătorul treaz. †
- Şi voi pune peste ei mai-mari tinerei, şi batjocoritori îi vor stăpâni. †
- Şi’n popor se va arunca unul asupra altuia, om asupra omului şi vecin asupra vecinului, copilandrul cu batjocură asupra bătrânului, omul de nimic asupra celui de neam bun. †
- Că omul se va apuca de fratele său ca de casnicul tatălui său, zicând: „Ai pe tine o haină, fii căpetenia noastră, ţine’n mână bucatele mele!” †
- Şi răspunzând el în ziua aceea, va zice: „Nu voi fi căpetenia ta, că’n casa mea nu am nici pâine, nici haină; nu voi fi mai-marele acestui popor!” †
- Căci Ierusalimul s’a pustiit şi Iudeea s’a prăbuşit, fiindcă limbile lor grăiesc nelegiuire în nesupunerea lor faţă de Domnul. †
- Iată că de-acum slava lor s’a prăbuşit şi ruşinea feţei lor le stă împotrivă şi păcatul lor, precum Sodoma, îl spun în gura mare şi nu-l ascund. Vai de sufletul lor! Că rău sfat şi-au îndreptat ei înşişi asupră-le, zicând: †
- „Haideţi să-l legăm pe cel drept, că-l purtăm în cârcă degeaba!” Şi astfel vor mânca din roada faptelor lor. †
- Vai celui nelegiuit!, că rele îi vor veni după faptele mâinilor lui. †
- Poporul Meu!, vameşii tăi te vămuiesc , hrăpăreţii au stăpânire asupră-ţi. Poporul Meu!, cei ce vă fericesc vă înstrăinează şi cărarea picioarelor voastre o strică. †
- Dar acum Domnul va sta la judecată şi la judecată-l va pune pe poporul Său.
- Însuşi Domnul va intra la judecată cu bătrânii poporului şi cu mai-marii lui: „Aşadar, de ce i-aţi dat foc viei Mele şi de ce prada săracului e în casele voastre? †
- De ce-i faceţi poporului Meu strâmbătate şi ruşinaţi faţa săracilor?”. †
- Acestea zice Domnul: Pentru că fiicele Sionului s’au semeţit şi merg cu gâtul ţeapăn şi cu ochii sticlind, pentru că atunci când păşesc cu picioarele mătură pământul cu poala şi-l fac să duduie sub tălpi, †
- Dumnezeu le va smeri pe doamnele fiice ale Sionului şi Domnul le va dezveli adevăratul lor chip în ziua aceea,
- că Domnul va lua de la ele slava straielor şi cârlionţii şi zulufii şi diademele
- şi lănţugurile şi podoaba feţei şi gătelile slăvitelor mândreţi
- şi salbele şi brăţările şi cununile de cosiţe’mpletite şi verigile mâinii drepte şi inelele şi cerceii
- şi straiele cu margini de porfiră şi hainele cu câmpuri de purpură
- şi şalurile de casă şi străveziile îmbrăcăminţi spartane
- şi cele făcute din lână subţire şi cele’n culoarea iachintului şi cele’n roşu-aprins şi visonul ţesut în auriu şi’n stacojiu şi aşternuturile de pat uşoare.
- Şi’n locul mirosului dulce va fi praf; şi’n loc de cingătoare te vei încinge cu funie; şi’n locul podoabei de aur a capului vei avea chelie din pricina faptelor tale; şi’n locul straielor de purpură te vei îmbrăca în sac.
- Şi preafrumosul şi iubitul tău fiu va cădea de sabie; de sabie vor cădea şi preaputernicii voştri şi vor fi umiliţi.
- Şi sicriele podoabelor voastre se vor jeli, iar tu vei rămâne singură şi te vei da cu capul de pământ. †