Psalmii 72
- Cât de bun îi este Dumnezeu lui Israel, celor ce sunt drepţi cu inima! †
- Mie însă puţin mi-a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin mi-a fost că paşii nu mi s’au poticnit.
- Că i-am pizmuit pe cei fără de lege în timp ce vedeam pacea păcătoşilor, †
- că anume la moartea lor nu sunt semne de durere şi că ei nu şovăie atunci când sunt loviţi; †
- ei nu au parte de trudă aşa cum au alţi oameni şi nici cu alţi oameni fi-vor biciuiţi . †
- Iată de ce i-a stăpânit trufia şi de ce se înfăşoară în nedreptatea şi’n necredinţa lor. †
- Nedreptatea li se scurge din grăsime, trecut-au spre poftele inimii. †
- În răutate au gândit şi au vorbit, nedreptatea şi-au rostit-o cu înfumurare . †
- Gura şi-au pus-o împotriva cerului şi limba lor cutreieră pământul.
- Drept aceea, poporul meu se va întoarce aici şi zile pline fi-vor aflate întru ei .
- Ei zic: „Cum de ştie Dumnezeu? este oare cunoaştere întru Cel-Preaînalt? †
- Iată, aceştia sunt păcătoşii şi sunt înfloritori; încă în veacul acesta au dobândit averi!”
- Iar eu am zis: „Vai, în zadar am păstrat în inima mea dreptatea şi întru nevinovăţie mi-am spălat mâinile; †
- lovit am fost de-a lungul întregii zile şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare dimineaţă!…”.
- Şi am zis: „Astfel voi grăi: – Iată, ar fi trebuit să rup legământul cu neamul fiilor Tăi!…”.
- Şi mă sileam să înţeleg, dar era prea obositor pentru mine,
- până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi le-am priceput sfârşitul.
- Într’adevăr, pentru faptele lor viclene Tu i-ai lovit cu rău: când ei se înălţau, Tu i-ai doborât. †
- Cât de repede li s’a făcut pustiul!; de’ndată s’au stins, pierit-au din pricina nelegiuirii lor. †
- Ca un vis al celui ce se trezeşte, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face. †
- Că inima’n mine s’a aprins şi rărunchii mi s’au schimbat,
- că eu o nimica toată eram şi n’o ştiam, ca o vită şedeam înaintea Ta. †
- Dar eu cu Tine sunt de-a pururi, Tu m’ai ţinut de mâna mea cea dreaptă, †
- cu sfatul Tău m’ai călăuzit şi cu slavă m’ai primit la Tine.
- Căci oare ce-mi este mie în cer? şi, în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe pământ?… †
- Inima şi trupul mi-au slăbit, Dumnezeule al inimii mele, şi Dumnezeu îmi este partea pe veci. †
- Că iată, cei ce se îndepărtează de Tine vor pieri; Tu i-ai nimicit pe toţi cei ce prin desfrâu se duc de la Tine . †
- Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu şi să-mi pun în Domnul nădejdea, ca să vestesc eu toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului. †