Psalmii 2
- De ce oare s’au întărâtat neamurile şi de ce’n deşert au cugetat popoarele? †
- S’au strâns laolaltă regii pământului, mai-marii între ei s’au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului Său: †
- „Să rupem legăturile lor de pe noi şi jugul lor de pe noi să-l azvârlim!” †
- Cel ce locuieşte’n ceruri Îşi va râde de ei, Domnul îi va lua’n bătaie-de-joc. †
- Atunci va grăi către ei întru pornirea Sa şi întru mânia Sa îi va îngrozi: †
- „Eu Împărat sunt pus de El peste Sion – muntele cel sfânt al Lui – †
- ca să vestesc porunca Domnului. Zis-a Domnul către Mine: – Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut ; †
- cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile să-Ţi fie moştenire şi marginile pământului să-ţi fie stăpânire. †
- Pe ei îi vei păstori cu toiag de fier, ca pe un vas al olarului îi vei zdrobi în bucăţi”. †
- Şi acum, voi, regilor, înţelegeţi, învăţaţi-vă voi toţi cei ce judecaţi pământul! †
- Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur ! †
- Luaţi învăţătură, ca nu cumva Domnul să Se-aprindă de mânie şi să pieriţi din calea cea dreaptă! Atunci, când degrab I Se va aprinde mânia, fericiţi vor fi toţi cei ce se încred într’Însul! †