Psalmii 142
- Doamne, auzi rugăciunea mea, întru adevărul Tău ascultă-mi cererea, întru dreptatea Ta auzi-mă! †
- Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că’n faţa Ta nimeni din cei vii nu va fi drept. †
- Că vrăjmaşul mi-a prigonit sufletul, cu tălpile calcă pe viaţa mea; aşezatu-m’a în întuneric ca pe morţii cei din veac, †
- şi s’a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine inima mi s’a tulburat. †
- Adusu-mi-am aminte de zilele de odinioară, la toate lucrurile Tale am cugetat, la faptele mâinilor Tale am gândit. †
- Spre Tine mi-am întins mâinile; sufletul meu era însetat după Tine ca un pământ fără apă. †
- Degrab auzi-mă, Doamne, duhul meu a slăbit; să nu-Ţi întorci faţa de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. †
- Fă să aud dimineaţa mila Ta, că în Tine mi-am pus nădejdea. Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine mi-am ridicat sufletul. †
- Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, că la Tine am alergat să scap. †
- Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptăţii. †
- De dragul numelui Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta îmi vei scoate sufletul din necaz
- şi întru mila Ta îi vei stârpi pe vrăjmaşii mei şi-i vei nimici pe toţi cei ce-mi necăjesc sufletul, că eu sunt robul Tău. †