Facerea 8
- Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate fiarele şi de toate dobitoacele şi de toate păsările şi de toate vietăţile mişcătoare câte erau cu el în corabie; şi a adus Dumnezeu vânt pe pământ şi apele s’au potolit; †
- izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s’au închis şi ploaia din cer a încetat. †
- Şi apa scădea treptat de pe pământ şi după o sută cincizeci de zile apele s’au micşorat. †
- Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, corabia s’a odihnit pe muntele Ararat . †
- Iar apele au tot scăzut până în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s’au arătat vârfurile munţilor.
- Şi a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra corăbiei pe care o făcuse
- şi a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Şi ieşind acesta, nu s’a mai întors până ce apele-au secat pe pământ.
- Şi după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feţei pământului.
- Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s’a întors la el în corabie; căci încă era apă pe toată faţa pământului. Şi [Noe] a întins mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la el în corabie.
- Şi aşteptând încă alte şapte zile, din nou a trimis porumbelul din corabie.
- Şi porumbelul s’a întors la el spre seară; şi iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului.
- Şi încă alte şapte zile aşteptând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s’a mai întors la el.
- Şi a fost că în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit: şi iată că apa secase de pe faţa pământului.
- Iar în luna a doua, în douăzeci şi şapte ale lunii, pământul era uscat.
- Şi Domnul Dumnezeu i-a grăit lui Noe, zicând:
- „Ieşi din corabie, tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi;
- şi toate fiarele care sunt cu tine, şi tot trupul: de la păsări şi pân’ la dobitoace şi toate târâtoarele ce se mişcă pe pământ scoate-le împreună cu tine; creşteţi şi înmulţiţi-vă pe pământ !” †
- Şi a ieşit Noe, precum şi femeia sa şi fiii săi şi femeile fiilor săi; †
- şi toate fiarele, toate dobitoacele, toate păsările şi toate târâtoarele care se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie.
- Şi Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic ; şi a luat din toate animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere-de-tot pe jertfelnic. †
- Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut. †
- De-acum, câte zile va avea pământul, semănat şi secerat, frig şi căldură, vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai înceta!” †