Facerea 30

43 versete·citire ~5 min

Iar Rahela, văzând că ea nu i-a născut lui Iacob nici un fiu, a prins a o invidia pe soră-sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi copii, că de nu, mor!…”.
Dar Iacob, aprinzându-se de mânie asupra Rahelei, i-a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Cel ce ţi-a stârpit rodul pântecelui?”
Atunci Rahela a zis către Iacob: „Iat-o pe roaba mea Bilha; intră la ea, şi ea va naşte pe genunchii mei şi printr’însa voi avea şi eu copii”.
Şi i-a dat-o pe Bilha, roaba sa, de femeie, şi Iacob a intrat la ea.
Iar Bilha, roaba Rahelei, a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu.
Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate; a ascultat şi de glasul meu şi mi-a dat un fiu”. De aceea i-a pus numele Dan .
Bilha, roaba Rahelei, a zămislit din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu;
iar Rahela a zis: „Ajutatu-m’a Dumnezeu în lupta ce-am luptat cu sora mea, şi am biruit!” Şi i-a pus numele Neftali .
Lia însă, văzând că a încetat să nască, a luat-o pe roaba sa Zilpa şi i-a dat-o lui Iacob de femeie.
Iacob a intrat la ea, iar Zilpa, roaba Liei, i-a născut lui Iacob un fiu.
Atunci a zis Lia: „Cu noroc!” Şi i-a pus numele Gad .
Apoi iarăşi a zămislit Zilpa, roaba Liei, şi i-a născut lui Iacob un fiu.
Şi a zis Lia: „Ferice de mine, că mă vor ferici femeile!” Şi i-a pus numele Aşer . †
Iar la vremea seceratului grâului s’a dus Ruben şi a găsit în ţarină mandragore şi i le-a adus Liei, mama sa. Atunci Rahela a zis către Lia: „Dă-mi din mandragorele fiului tău!” †
Dar Lia a zis: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei acum să iei şi mandragorele fiului meu?” Rahela a zis: „Dacă-i pe-aşa, să se culce el cu tine în noaptea aceasta, în schimbul mandragorelor fiului tău!”
În timp ce Iacob venea seara de la câmp, i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: „La mine ai să intri astăzi, că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Şi’n noaptea aceea s’a culcat cu ea.
Şi a ascultat-o Dumnezeu pe Lia; ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un al cincilea fiu.
Atunci a zis Lia: „M’a răsplătit Dumnezeu pentru că bărbatului meu i-am dat-o pe roaba mea”. Şi i-a pus copilului numele Isahar, adică Răsplată.
Apoi Lia a mai zămislit o dată şi i-a născut lui Iacob un al şaselea fiu.
Şi a zis Lia: „Bună-i dăruirea cu care m’a dăruit pe mine Dumnezeu; la mine va locui de-acum bărbatul meu, că i-am născut şase feciori”. Şi i-a pus copilului numele Zabulon .
După aceea Lia a mai născut o fată şi i-a pus numele Dina .
Dar Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela; a ascultat-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele. †
Ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu. Şi a zis Rahela: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!” †
Şi i-a pus copilului numele Iosif, zicând: „Să-mi adauge Dumnezeu încă un fecior!”
Iar după ce l-a născut Rahela pe Iosif, Iacob a zis către Laban: „Lasă-mă să plec, să mă duc la mine, în patria mea.
Dă-mi femeile mele şi pe copiii mei, pentru care ţi-am slujit, ca să mă duc; că tu ştii slujba pe care ţi-am făcut-o”.
Laban însă i-a zis: „Dac’am aflat eu har în faţa ta… am cunoscut eu prin semne că Dumnezeu m’a binecuvântat prin venirea ta. †
Spune-mi ce simbrie vrei, şi ţi-o voi da!” †
Iar Iacob i-a zis: „Tu ştii cum ţi-am slujit şi cum sunt vitele tale prin purtarea mea de grijă; †
că puţinul pe care-l aveai pân’a fi venit eu s’a înmulţit peste măsură: cu fiece pas al meu te-a binecuvântat Domnul. Dar acum, când oare am să lucrez eu şi pentru casa mea?”
Laban i-a zis: „Ce să-ţi dau?” Iar Iacob i-a zis: „Nu-mi vei da nimic; de vei face însă ce-ţi voi spune eu, am să mai pasc oile tale, şi-am să le păzesc .
Să treacă astăzi toate oile tale prin faţa noastră şi eu voi alege din ele toată oaia seină între miei şi tot ce e tărcat şi pestriţ între capre: asta va fi simbria mea; †
iar cinstea mea se va vădi în ziua de mâine, că aceasta-i simbria mea de la tine; tot ce nu va fi pestriţ sau tărcat între capre şi tot ce nu va fi sein între oi se va socoti că le-am furat” .
„Bine, i-a zis Laban, să fie cum zici tu!”
Şi’n ziua aceea a pus de-o parte ţapii cei pestriţi şi pe cei tărcaţi şi toate caprele pestriţe şi pe cele tărcate – şi toate câte aveau pe ele alb – şi tot ce era sein între oi, şi le-a dat în seama fiilor săi .
Şi a hotărât ca depărtarea dintre ele şi Iacob să fie cale de trei zile. Iar Iacob a urmat să pască celelalte oi ale lui Laban.
Iacob şi-a făcut rost de nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, scoţând la iveală albul care era în nuiele,
şi nuielele astfel crestate le-a pus în jgheaburile de adăpat, pentru ca oile, venind să bea, să bea în faţa nuielelor din adăpători
şi să zămislească oile după cum erau nuielele ; şi fătau oile miei tărcaţi şi dungaţi şi brumării. †
Iacob alegea mieii de-o parte şi-şi punea animalele cu faţa spre ce era pestriţ şi spre tot ce era negru în turmele lui Laban ; dar turmele sale le ţinea osebite şi nu le amesteca cu oile lui Laban.
Pe lângă aceasta, de fiecare dată când se’mperecheau oile cele viguroase, Iacob le punea sub ochi nuiele pestriţe în adăpători, pentru ca ele să zămislească după cum erau nuielele;
dar când zămisleau cele slăbuţe, nu le punea, aşa încât cele slăbuţe i se cuveneau lui Laban, iar cele ce i se cuveneau lui Iacob erau viguroase.
Şi aşa s’a îmbogăţit omul, foarte s’a îmbogăţit, peste măsură; şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini. †