Facerea 45
- Atunci Iosif nu s’a mai putut stăpâni faţă de toţi cei ce erau acolo şi a strigat: „Afară de la mine toată lumea!” Aşa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s’a descoperit fraţilor săi. †
- Plângând, şi-a ridicat el glasul, şi toţi Egiptenii au auzit, şi s’a auzit şi’n casa lui Faraon. †
- Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu sunt Iosif!… Tata mai trăieşte?” Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, căci deodată’ncremeniseră’nainte-i. †
- Şi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s’au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut pentru Egipt. †
- Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m’aţi vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieţii m’a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră. †
- Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ, şi încă cinci ani mai sunt în care nici arătură nu va fi, nici seceriş.
- Căci Dumnezeu m’a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze vouă o rămăşiţă pe pământ şi viaţa să v’o păzească spre marea urmare .
- Aşadar, nu voi m’aţi trimis aici, ci Dumnezeu; şi El m’a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului. †
- Grăbiţi-vă dar să vă duceţi la tatăl meu şi să-i spuneţi: – Aşa zice fiul tău, Iosif: Dumnezeu m’a făcut domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine, nu zăbovi. †
- Vei locui în ţinutul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale; †
- acolo te voi hrăni – căci vor mai fi încă cinci ani de foamete –, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale…
- Iată, ochii voştri văd, ca şi ochii fratelui meu Veniamin, că gura mea este cea care vă grăieşte.
- Povestiţi-i deci părintelui meu toată slava mea cea din Egipt şi tot ce-aţi văzut, şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe părintele meu aici!”
- Şi căzând el apoi pe grumazul lui Veniamin, fratele său, a plâns; iar Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.
- Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns asupră-le; după care şi fraţii săi au grăit cu el.
- Iar vestea a pătruns în casa lui Faraon: „Au venit – se spunea – fraţii lui Iosif!” Iar Faraon şi curtenii săi s’au bucurat.
- Şi a zis Faraon către Iosif: „Spune-le fraţilor tăi: – Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă animalele şi duceţi-vă în ţara Canaanului. †
- Luaţi-l pe tatăl vostru, luaţi-vă familiile, veniţi la mine şi vă voi da tot ce e mai bun din ţara Egiptului şi vă veţi hrăni cu grăsimea pământului. †
- Iar tu, tu dă-le această poruncă: – Iată ce să faceţi: Luaţi-vă din ţara Egiptului căruţe pentru copiii voştri şi pentru femeile voastre, luaţi-l pe părintele vostru şi veniţi.
- Să nu vi se scurgă ochii după bunurile voastre, fiindcă tot ce-i mai bun în ţara Egiptului al vostru va fi”.
- Şi fiii lui Israel au făcut aşa. Iar Iosif le-a dat căruţe după porunca regelui Faraon; datu-le-a şi merinde pentru drum.
- Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat haine de schimb, iar lui Veniamin i-a dat şi trei sute de arginţi, precum şi cinci rânduri de haine.
- Iar tatălui său i-a trimis în acelaşi fel: zece asini încărcaţi din toate bunătăţile Egiptului şi zece asine încărcate cu grâu, cu pâine şi cu merinde pentru călătoria tatălui său.
- Apoi el le-a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; iar el le-a zis: „Să nu vă sfădiţi pe cale!”
- Şi dac’au plecat din Egipt, ei au sosit în ţara Canaanului, la Iacob, tatăl lor,
- şi i-au adus vestea: „Fiul tău Iosif trăieşte, şi el e mai mare peste toată ţara Egiptului”. Dar inima lui Iacob n’a tresărit, fiindcă el nu-i credea. †
- Când însă ei i-au spus toate cuvintele pe care Iosif le grăise către ei şi când a văzut el căruţele pe care Iosif le trimisese ca să-l aducă, atunci duhul lui Iacob, tatăl lor, s’a reînsufleţit:
- „Ajunge! – a zis Israel –; Iosif, fiul meu, încă trăieşte! Mă duc să-l văd până nu mor!”