Ecclesiastul 7
- Numele bun e mai bun decât untdelemnul bun, şi ziua morţii decât ziua naşterii. †
- Mai bine e să mergi la casa plângerii decât să mergi la casa ospăţului, de vreme ce acesta-i sfârşitul a tot omul, iar cel viu şi-o va pune la inimă. †
- Mai bună este mâhnirea decât râsul, căci întristarea feţei îi face bine inimii. †
- Inima înţelepţilor e în casa plângerii, iar inima nebunilor e în casa veseliei.
- Mai bine e să asculţi certarea unui înţelept decât să fii un om care ascultă cântecele nebunilor; †
- că precum e trosnetul spinilor sub căldare, aşa e râsul nebunilor; aceasta-i, şi ea, tot deşertăciune.
- Căci asuprirea îl face pe cel înţelept nebun şi-i vlăguieşte inima .
- Sfârşitul unui lucru e mai bun decât începutul lui; omul răbdător e mai bun decât cel trufaş.
- În duhul tău nu te grăbi spre mânie, căci mânia în sânul nebunilor se odihneşte. †
- Să nu zici: – Cum se face că zilele de demult erau mai bune decât acestea?; că nu din înţelepciune pui o astfel de’ntrebare. †
- Bună e înţelepciunea laolaltă cu o moştenire şi mai mult le foloseşte celor ce contemplă soarele; †
- căci în umbra ei înţelepciunea e ca umbra argintului, iar prisosul cunoaşterii înţelepciunii îi va da viaţă celui ce o are. †
- Ia aminte la lucrarea lui Dumnezeu: Cine va putea să-l îndrepte pe cel pe care Dumnezeu l-a strâmbat? †
- În ziua cea bună trăieşte-ţi binele, în ziua cea rea vezi şi ia seama: Dumnezeu a făcut ca unul să se înţeleagă cu celălalt asupra a ceea ce au de spus, în aşa fel încât omul să nu afle nimic din ceea ce va fi după el. †
- Pe toate acestea le-am văzut în zilele deşertăciunii mele : Dreptul care piere în dreptatea lui şi nelegiuitul care’n răutatea lui, totuşi, rămâne. †
- Nu fi peste măsură de drept, şi nici peste măsură de înţelept, ca să nu-ţi ieşi din fire.
- Nu fi peste măsură de nelegiuit şi nici nu fi morocănos, ca nu cumva să mori înainte de vreme. †
- Bine-ţi este să te ţii de acestea fără să le laşi din mână pe celelalte, căci celui ce se teme de Dumnezeu îi ies bine toate.
- Înţelepciunea îl ajută pe înţelept mai mult decât zece puternici care sunt în cetate; †
- căci pe pământ nu este un om drept care să facă binele fără să greşească. †
- De asemenea, nu pune la inimă toate vorbele pe care le spun nelegiuiţii, ca nu cumva s’o auzi pe sluga ta blestemându-te;
- că de multe ori ea îţi va face rău şi’n multe chipuri îţi va necăji inima pentru că şi tu i-ai blestemat pe alţii.
- Pe toate acestea le-am cercat cu înţelepciunea; şi am zis: – Fi-voi înţelept!
- Dar ea s’a îndepărtat de mine mai mult decât era, şi adânc e adâncul: cine-l va afla? †
- Eu – şi inima mea – am dat ocol să cunosc şi să cercetez şi să caut înţelepciunea şi temeiul celor ce sunt şi să cunosc nebunia şi necazul şi greşeala nelegiuitului. †
- Şi am aflat că femeia e mai amară decât moartea, ea, care-i un laţ vânătoresc, a cărei inimă e o cursă de mreje, ale cărei mâini sunt funie de legat; cel plăcut lui Dumnezeu îi scapă, dar păcătosul i se prinde. †
- – Vezi, asta-i ce-am aflat! – a zis Ecclesiastul – după ce una câte una le-am cercat ca să aflu pricina
- pe care sufletul meu a căutat-o fără s’o afle; căci un om dintr’o mie am aflat, dar o femeie, printre ele toate, n’am aflat. †
- Cu toate acestea, iată ce-am aflat: Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar ei [oamenii] au căutat multe dedesubturi . †