Ecclesiastul 10
- Muştele muribunde strică dulceaţa uleiului gătit; un dram de înţelepciune e mai de preţ decât slava cea mare a nebuniei. †
- Înţeleptul îşi are inima de-a dreapta, iar nebunul îşi are inima de-a stânga. †
- De asemenea, când un nebun merge pe drum, inima lui duce lipsă şi tot ce gândeşte e nebunie.
- Dacă duhul celui puternic se ridică împotrivă-ţi, nu-ţi părăsi locul, căci firea domoală pune capăt păcatelor mari. †
- Există un rău pe care l-am văzut sub soare, ca şi cum fără voie ar fi scăpat de la cel puternic:
- Nebunul pus pe culmile cele mai înalte şi bogaţii şezând în locuri umile; †
- am văzut robi călări şi domni mergând pe jos ca robii.
- Cel ce sapă groapă va cădea într’însa, iar cel ce dărâmă gardul va fi muşcat de şarpe. †
- Cel ce scoate pietre se va răni cu ele; cel ce despică lemne se va primejdui.
- Dacă securea s’a tocit şi nu i-ai ascuţit tăişul, îţi trebuie putere’ndoită; iată că înţelepciunea omului e de prisos.
- Dacă şarpele muşcă înainte de a fi descântat, atunci descântătorul n’are nici un folos.
- Cuvintele unei guri înţelepte aduc bunăvoinţă, iar buzele nebunului îl vor înghiţi; †
- începutul cuvintelor gurii lui e nebunie, iar sfârşitul spuselor sale e rătăcire rea.
- Nebunul înmulţeşte cuvintele. Omul nu ştie ceea ce a fost şi nici ce va fi după el; cine-i va spune? †
- Osteneala îl oboseşte pe cel nebun, pe el, care nu ştie drumul spre cetate.
- Vai ţie, cetate al cărei rege e tânăr şi ai cărei dregători mănâncă dimineaţa! †
- Fericită eşti, tu, ţară al cărei rege e fiu de neam bun şi ai cărei dregători mănâncă la vreme ca să prindă puteri, iar nu să se facă de râs ! †
- Din pricina lenei se povârnesc grinzile şi prin zăbava mâinilor se prăbuşeşte casa.
- Pâinea se face pentru a râde, vinul îi veseleşte pe cei vii, dar de bani ascultă totul.
- Chiar în cugetul tău, nu-l blestema pe rege şi’n taina cămării tale nu-l blestema pe cel bogat, căci pasărea cerului poate duce glasul şi întraripata va spune ce-ai zis. †