Ecclesiastul 5
- Nu te grăbi în a-ţi deschide gura, iar inima ta să nu fie grabnică în a grăi cuvânt în faţa lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ; de aceea cuvintele tale să fie puţine. †
- Că din multele griji vine visul şi din multele vorbe glasul nebunului.
- Când Îi făgăduieşti lui Dumnezeu o făgăduinţă nu întârzia s’o plineşti, căci voia Lui nu se află în cei nebuni; ceea ce tu ai făgăduit, plineşte! †
- Mai bine e să nu faci nici o făgăduinţă decât s’o faci fără s’o plineşti.
- Nu-ţi lăsa gura să-ţi împingă trupul spre păcat şi să nu spui în faţa lui Dumnezeu: „A fost o greşală”, ca nu cumva Dumnezeu să Se mânie asupra glasului tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale.
- Din viermuiala viselor [se nasc] deşertăciuni şi forfotă de vorbe; tu teme-te de Dumnezeu. †
- Dacă vei vedea în ţară că săracul e năpăstuit, că judecata şi dreptatea sunt siluite, nu te uimi de lucrul acesta, căci deasupra unui mai-mare e un mai-mare care-l veghează, iar deasupra acestora sunt alţi mai-mari. †
- În toate privinţele, belşugul pământului face ca şi un rege să depindă de câmpurile arate.
- Cel ce iubeşte argintul nu se va sătura de argint, iar cel ce iubeşte bogăţia nu se va bucura de roadele ei; şi aceasta-i tot deşertăciune. †
- Unde sunt multe bunătăţi, mulţi sunt şi cei ce le mănâncă; şi atunci, care e vitejia celui ce le are, fără numai că se uită cu ochii la ele? †
- Dulce e somnul robului, fie că acesta mănâncă puţin, fie că mănâncă mult, dar saţiul celui sătul de bogăţie nu-l lasă să doarmă. †
- Există o boală pe care eu am văzut-o sub soare: bogatul care-şi păzeşte bogăţia spre răul său; †
- o astfel de bogăţie se pierde într’o nevoinţă proastă, iar fiul pe care l-a născut nu are nimic în mână. †
- Precum a ieşit el, gol, din pântecele maicii sale, aşa se va întoarce, precum a şi venit, şi din osteneala lui nu va primi nimic pe care să-l ducă în mână. †
- Aşa că şi aceasta-i o boală rea: cum a venit, aşa se şi duce; ce câştig are el din aceea că s’a ostenit în vânt?
- Dimpotrivă, toate zilele lui nu sunt decât întuneric şi jale şi multă mânie şi boală şi necaz.
- Iată binele pe care l-am văzut eu că este bun: să mănânci şi să bei şi să vezi binele în toată osteneala cu care te-ai ostenit sub soare în numărul zilelor de viaţă pe care ţi le-a dat Dumnezeu; că aceasta-i partea ta. †
- Mai mult, tot omul căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi avere şi însuşirea de a mânca din ele şi de a-şi primi partea sa şi de a se veseli din osteneala sa, aceasta-i un dar al lui Dumnezeu. †
- În fapt, nu îndelung îşi va aminti el de zilele vieţii sale, căci Dumnezeu îl va cuprinde întru veselia inimii lui. †