1 Macabei 9
- În acest timp, dacă Demetru a auzit că Nicanor şi oastea lui căzuseră în luptă, i-a trimis din nou pe Bacchide şi pe Alchim în ţara lui Iuda, în fruntea aripei drepte a oastei.
- Şi au înaintat pe calea ce duce în Galileea şi şi-au rânduit tabăra la Mesalot, în ţinutul Arbel; l-au luat cu asalt, şi pe mulţi dintre locuitori i-au omorât.
- Iar în prima lună a anului o sută cincizeci şi doi şi-au aşezat tabăra în faţa Ierusalimului,
- apoi au plecat şi s’au dus la Bereea cu douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii de călăreţi.
- Iuda îşi rânduise tabăra la Eleasa, având cu el trei mii de oameni aleşi.
- Aceştia, văzând cât de numeroasă era oştirea duşmană, au fost cuprinşi de mare frică; mulţi s’au strecurat în afara taberei, aşa că n’au mai rămas decât opt sute de oameni.
- Iuda a văzut că oastea lui se risipea în timp ce bătălia nu mai avea răbdare; inima îi era zdrobită, de vreme ce el nu mai avea timp să şi-i adune pe ai săi.
- Se simţea slăbit, dar le-a zis celor rămaşi cu el: „înainte! ne vom năpusti asupra vrăjmaşilor noştri, poate că vom fi în stare să-i batem!”
- Ei însă căutau să-l descurajeze, zicând: „Noi nu putem, deocamdată, decât să ne scăpăm vieţile; pentru luptă vom reveni împreună cu fraţii noştri; acum suntem prea puţini”.
- Iuda a răspuns: „Departe de mine gândul de a face aşa ceva şi de a fugi de dinaintea lor. Dacă ceasul nostru a sosit, vom muri vitejeşte pentru fraţii noştri şi nu ne vom păta cinstea”.
- Oastea [duşmană] a înaintat din locul unde-şi avea tabăra şi s’a oprit ca s’o întâlnească [pe ceastălaltă]; călărimea era împărţită în două cete, aruncătorii din praştie şi arcaşii mergeau înaintea oastei, în linia întâi avându-i pe viteji; Bacchide era la aripa dreaptă.
- Falanga s’a apropiat din amândouă laturile, în sunetul trâmbiţelor. Oamenii lui Iuda sunau şi ei din trâmbiţe,
- şi pământul s’a cutremurat de vuietul oştirilor. Bătălia a început dimineaţa şi a durat până seara.
- Iuda a văzut că Bacchide şi puterea oastei lui erau la dreapta; în preajma lui au venit toţi oamenii de inimă;
- au zdrobit aripa dreaptă şi au urmărit-o până la poalele munţilor.
- Cei din aripa stângă, văzând că aripa dreaptă fusese zdrobită, s’au repezit pe urmele lui Iuda şi ale fârtaţilor săi, luându-i prin spate;
- lupta s’a îndârjit, şi din amândouă părţile au căzut morţi cu duiumul.
- Iuda a căzut şi el, iar cei rămaşi au fugit.
- Ionatan şi Simon l-au dus pe Iuda, fratele lor şi l-au îngropat în mormântul părinţilor săi, la Modein.
- Tot Israelul l-a plâns şi l-a jelit cu mare plângere; multe zile l-au plâns şi ziceau:
- „Cum de-a căzut viteazul care-l mântuia pe Israel?”
- Cât despre celelalte fapte ale lui Iuda şi despre războaiele lui şi despre vitejiile pe care le-a’mplinit şi despre măreţia faptelor lui, despre acestea nu s’a scris, căci erau foarte multe.
- După moartea lui Iuda, nelegiuiţii au scos capul în toate hotarele lui Israel şi s’au arătat din nou răufăcătorii.
- În zilele acelea s’a întâmplat o foamete mare, iar ţara a trecut de partea lor.
- Bacchide i-a ales pe oamenii nelegiuiţi şi a făcut din ei stăpânii ţării.
- Aceştia îi căutau şi-i cercetau pe prietenii lui Iuda, îi aduceau la Bacchide, iar acesta îi pedepsea şi-i lua în bătaie de joc.
- Şi mare necaz s’a petrecut în Israel, aşa cum nu mai fusese de când nici un profet nu se mai văzuse printre ei.
- Atunci toţi prietenii lui Iuda s’au adunat şi i-au zis lui Ionatan:
- „De când a murit Iuda, fratele tău, nu-i nimeni asemenea lui să meargă împotriva vrăjmaşilor noştri, împotriva lui Bacchide şi împotriva celor ce sunt potrivnici neamului nostru.
- Aşadar, pe tine te alegem astăzi să ne fii căpetenie şi călăuzitor în locul lui şi să fii în fruntea luptelor noastre”.
- Ionatan a primit pe loc cârmuirea şi s’a ridicat în locul lui Iuda, fratele său.
- Când însă Bachide a aflat, căuta să-l omoare.
- La rândul său, Ionatan a aflat, precum şi Simon, fratele său, şi toţi fârtaţii lor, şi au fugit în pustiul Tecoa şi şi-au aşezat tabăra lângă apă, la balta Asfar.
- Când Bacchide a aflat, era tocmai ziua de odihnă şi a trecut cu toată oastea lui, dincolo de Iordan.
- [Ionatan] l-a trimis pe fratele său. care cârmuia convoiul gloatei, ca să-i roage pe Nabateeni, prietenii săi, să-şi poată lăsa la ei avuţiile, care erau foarte multe.
- Dar fiii lui Iambre, cei din Medeba, au ieşit, l-au luat pe Ioan şi tot ce avea el şi s’au dus.
- După aceasta, lui Ionatan şi fratelui său Simon li s’a dat de veste că fiii lui Iambre petreceau la o nuntă mare şi că, pornind din Nadabat, aduc cu mare alai mireasa, fiica unuia din marii nobili ai Canaanului.
- Şi şi-au adus aminte de sângele lui Ioan, fratele lor, şi s’au suit şi s’au ascuns într’o văgăună a muntelui.
- Când şi-au ridicat ochii, iată că’n mijlocul unui mare zgomot au zărit o mulţime numeroasă şi pe mire şi pe fraţii şi prietenii săi ieşind în întâmpinarea [alaiului] cu timpane şi cu instrumente muzicale şi cu multe arme.
- Şi, din locul lor de pândă, [Iudeii] s’au năpustit asupra lor şi i-au ucis; mulţi au căzut răniţi de moarte, iar cei scăpaţi au fugit la munte; şi li s’au luat toate prăzile.
- Nunta s’a prefăcut în plângere, iar sunetele lor muzicale, în cântece de jale.
- Răzbunând astfel sângele fratelui lor, s’au întors la mlaştinile Iordanului.
- Aflând despre aceasta, Bacchide a venit, în chiar ziua de odihnă, cu o oaste numeroasă, până la malurile Iordanului.
- Iar Ionatan a zis către oamenii săi: „Aşadar, înainte! şi ne vom bate pentru viaţa noastră, căci astăzi nu mai e cum a fost în alte daţi:
- iată că bătălia ne stă şi în faţă, şi în spate; de-o parte, apa Iordanului, de alta, mlaştinile şi hăţişurile; nu-i nici un loc de scăpare.
- Acum, aşadar, strigaţi spre cer, ca să scăpăm din mâinile vrăjmaşilor noştri”.
- Lupta a început, şi Ionatan şi-a întins braţul să-l lovească pe Bacchide, dar acela s’a ferit dându-se înapoi.
- Ionatan şi ai săi au sărit în Iordan şi au ajuns, înotând, la malul celălalt, dar ceilalţi n’au cutezat să treacă Iordanul în urmărirea lor.
- Din latura lui Bacchide au căzut în ziua aceea ca la o mie de oameni.
- Acesta s’a întors la Ierusalim şi a zidit cetăţi întărite în Iudeea: întăritura din Ierihon, Emausul, Bet-Horonul, Betelul, Timnota, Farathonul şi Tefonul, [înzestrându-le] cu ziduri înalte, porţi şi zăvoare;
- şi a pus în ele câte o oaste de pază, ca să-l hărţuiască pe Israel.
- A întărit cetatea Bettur şi Ghezerul şi Turnul şi a aşezat în ele oşti şi hrană.
- I-a luat ca ostatici pe fiii căpeteniilor ţării şi i-a pus sub bună pază în Cetăţuia Ierusalimului.
- În anul o sută cincizeci şi trei, în luna a doua, Alchim a poruncit să fie dărâmat zidul curţii interioare a templului, nimicind astfel lucrările profeţilor , şi a început dărâmarea.
- Dar, tot la acea vreme, Alchim a fost lovit, iar lucrările lui au fost oprite; gura i s’a închis şi, cuprins de slăbănogeală, n’a mai fost în stare să scoată o vorbă şi să dea vreo poruncă în casa lui.
- Aşa a murit Alchim, la vremea aceea, în chin cumplit.
- Iar Bacchide, văzând că Alchim murise, s’a întors la rege, iar ţara lui Iuda a fost liniştită vreme de doi ani.
- Toţi nelegiuiţii s’au sfătuit, zicând: „Iată că Ionatan şi oamenii lui trăiesc liniştiţi şi încrezători; aşadar, să-l aducem acum pe Bacchide, iar el va pune mâna pe ei într’o singură noapte”.
- Şi s’au dus şi s’au sfătuit cu el.
- Acesta s’a aşternut la drum cu o oaste numeroasă şi a trimis scrisori tainice la toţi cei ce în Iudeea erau de partea lui, ca să pună mâna pe Ionatan şi pe fârtaţii săi; ei însă n’au putuţ-o face, fiindcă planul le fusese descoperit.
- În schimb, cestălalţi au pus ei mâna pe cincizeci dintre oamenii ţării, capii acestei nelegiuiri, şi i-au ucis.
- Ionatan şi Simon şi cei ce erau cu ei s’au dus la Betbasa, care se află în pustiu; au rezidit ceea ce fusese dărâmat şi au întărit-o.
- Bacchide, de îndată ce a aflat, şi-a strâns toate ostile şi le-a chemat şi pe cele din Iudeea.
- Şi-a aşezat tabăra în preajma Betbasei şi s’a luptat împotriva ei vreme de multe zile şi a făcut maşini de război.
- Iar Ionatan, lăsându-l în cetate pe fratele său Simon, a ieşit în ţară şi s’a pornit la drum cu o mână de oameni.
- L-a bătut pe Odomer şi pe fraţii lui, ca şi pe fiii lui Fasiron în sălaşele lor.
- Când a început să-i lovească şi s’a suit cu ostile, Simon şi ai lui au ieşit din cetate şi au ars maşinile de război.
- Şi s’au bătut cu Bacchide şi l-au zdrobit şi mare necaz i-au pricinuit, de vreme ce planul şi sforţările lui dăduseră greş.
- Aprins de mânie împotriva nelegiuiţilor care-l sfătuiseră să vină în ţară, pe mulţi dintre aceştia i-a ucis şi s’a hotărât să se întoarcă în propria lui ţară.
- Iar Ionatan, aflând, i-a trimis soli ca să încheie pace cu el şi să primească robii îndărăt.
- Acela s’a învoit şi i-a plinit cererile şi i s’a jurat că niciodată, în zilele vieţii lui, nu va căuta să-i facă vreun rău.
- Şi i-a dat înapoi robii pe care-i făcuse mai înainte în ţara lui Iuda, după care, întorcându-se, s’a dus în ţara lui şi nu a mai revenit în hotarele lor.
- Aşa s’a odihnit sabia în Israel. Ionatan s’a aşezat în Micmas şi a început să judece poporul şi i-a nimicit pe nelegiuiţii din Israel.