1 Macabei 8
- Iuda auzise de faima Romanilor: erau războinici viteji şi binevoitori faţă de cei ce li se alăturau; tuturor celor ce veneau la ei le arătau prietenie; erau războinici viteji.
- I s’a povestit despre războaiele lor şi despre isprăvile săvârşite de ei asupra Galilor , că-i biruiseră şi-i făcuseră să le plătească tribut,
- despre ceea ce făcuseră ei în ţinuturile Spaniei ca să pună stăpânire pe minele de argint şi de aur ce se aflau acolo,
- despre felul în care ei, prin înţelepciunea şi răbdarea lor, au pus stăpânire pe o ţară întreagă, deşi aceasta era departe de ei. Tot aşa, despre regii veniţi împotriva lor de la marginea pământului şi pe care, în cele din urmă, i-au zdrobit în urma unei mari înfrângeri, „pe când ceilalţi – se spunea – le plătesc tribut în fiecare an”.
- Cu armele îi zdrobiseră pe Filip şi pe Perseu, regele Chitienilor , ca şi pe cei ce se ridicaseră împotriva lor, pe care i-au supus.
- Antioh cel Mare , regele Asiei, care înaintase împotriva lor cu o sută douăzeci de elefanţi, cu călărime, cu care de luptă şi cu o oaste foarte numeroasă, a fost şi el zdrobit de către ei;
- l-au prins de viu şi l-au îndatorat, pe el şi pe urmaşii săi la tron, să le plătească un greu tribut, să le dea ostatici şi să le treacă lor
- ţara indiană, Media, Lidia şi câteva din cele mai frumoase ţinuturi ale lor, pe care, după ce le-au luat de la el, i le-au dăruit regelui Eumene ;
- cum cei din Grecia se hotărâseră să meargă la ei şi să-i nimicească
- şi cum aceştia, prinzând de veste şi trimiţând împotrivă-le un singur căpitan, s’au bătut cu ei şi pe mulţi i-au ucis, iar pe femeile şi pe copiii lor i-au luat robi şi le-au prădat bunurile şi le-au supus ţara şi le-au dărâmat întăriturile şi i-au făcut să le slujească până’n ziua de azi;
- cum au nimicit şi au adus sub stăpânirea lor celelalte regate şi insule, pe toate câte li se împotriviseră, şi le-au pustiit şi le-au pus sub stăpânirea lor. Şi-au păstrat însă prietenia faţă de prietenii lor şi faţă de cei ce se bizuiau pe ei.
- I-au supus pe regii de aproape şi pe cei de departe şi sunt temuţi de toţi cei care aud de numele lor.
- Toţi cei pe care ei vor să-i ajute să domnească, domnesc, dar toţi cei pe care vor ei, pe aceia îi alungă de pe tron; aşadar, ei sunt puterea.
- Cu toate acestea, nimeni dintre ei nu şi-a pus pe cap diadema şi nu s’a învestmântat în porfiră ca să se slăvească prin ea.
- Şi-au făcut un Senat în care trei sute douăzeci de senatori se sfătuiesc în fiecare zi, fără’ncetare purtând de grijă poporului, pentru ca totul să fie’n bună rânduială.
- În fiecare an îi încredinţează unui singur om răspunderea de a-i cârmui şi de a stăpâni peste toată ţara lor; toţi i se supun acestui singur om, iar între ei nu se află nici invidie, nici gelozie.
- Atunci Iuda l-a ales pe Eupolemiu, fiul lui Ioan, fiul lui Acos, şi pe Iason, fiul lui Eleazar, şi i-a trimis la Roma ca să încheie cu ei prietenie şi alianţă
- şi să le ceară să le ia jugul de pe grumaz; căci ei vedeau că regatul Grecilor îl apăsa pe Israel spre robie.
- Aceştia au plecat spre Roma, iar călătoria le-a fost foarte lungă. Odată intraţi în Senat, au luat cuvântul şi au zis:
- „Iuda, zis Macabeul, fraţii săi şi poporul iudeu ne-au trimis la voi ca să facem cu voi alianţă şi pace şi ca să fim înscrişi printre aliaţii şi prietenii voştri”.
- Cuvântul acesta le-a plăcut.
- Si iată copia scrisorii pe care ei [Romanii] au săpat-o pe tăbliţe de aramă şi au trimis-o la Ierusalim, pentru ca acolo să le fie [Iudeilor] amintire de pace şi alianţă:
- „Bine să le fie’n veci Romanilor şi neamului lui Iuda, pe uscat şi pe mare!; sabia şi duşmanul, departe de ei!
- Dacă se întâmplă mai întâi un război asupra Romei sau asupra oricăruia din aliaţii ei pe toată întinderea stăpânirii sale,
- neamul Iudeilor îi va fi aliat după cum o vor cere împrejurările şi din toată inima;
- duşmanilor nu le vor da şi nici nu le vor veni în ajutor cu arme, grâu, bani sau corăbii; aşa a hotărât Roma, iar ei îşi vor ţine legământul fără să primească nimic.
- De asemenea, dacă neamul Iudeilor e cel dintâi asupra căruia vine un război, Romanii le vor fi aliaţi din toată inima, după cum o vor cere împrejurările;
- năvălitorilor nu le vor fi date nici arme, nici grâu, nici bani şi nici corăbii; aşa a hotărât Roma, iar ei [Romanii] îşi vor ţine legământul fără viclenie.
- Pe temeiul acestor cuvinte au încheiat Romanii legământ cu poporul Iudeilor.
- Dacă însă după aceasta una din părţi va hotărî să adauge sau să şteargă ceva în el, o va face după placul ei, iar ceea ce va fi fost adăugat sau şters va fi întărit.
- Cât despre relele pe care regele Demetru le-a făcut împotriva lor, i-au scris după cum urmează: – De ce ţi-ai apăsat tu jugul pe grumajii Iudeilor, prietenii şi aliaţii noştri?
- Dacă ni se vor mai plânge împotriva ta, le vom face dreptate şi ne vom bate cu tine pe mare şi pe uscat”.