1 Macabei 2

70 versete·citire ~6 min

În zilele acelea s’a ridicat Matatia, fiul lui Ioan, fiul lui Simeon, preot din fiii lui Ioiarib , din Ierusalim, şi s’a aşezat la Modein.
El avea cinci fii: Ioan, poreclit Gaddi,
Simon, care se numea şi Tasi,
Iuda, care se numea Macabeul ,
Eleazar, care se numea şi Avaran, Ionatan, care se numea şi Apfus.
Văzând blasfemiile ce se făceau în Iuda şi în Ierusalim,
el a zis: „Vai mie! Oare eu m’am născut spre a vedea prăbuşirea poporului meu şi prăbuşirea sfintei cetăţi şi să rămân acolo în timp ce ea a fost dată în mâinile vrăjmaşilor, iar templul, în mâinile străinilor?
Templul său a devenit ca un om de nimic,
vasele slavei sale au fost duse în robie, pruncii lui au fost ucişi pe uliţe, tinerii lui, cu sabia vrăjmaşului.
Care neam nu-şi are parte în regatul său şi cine nu i-a luat din prăzi?
Toate podoabele i-au fost duse departe; din liber cum era, rob a devenit.
Şi iată că sfântul nostru locaş, mândreţea şi slava noastră, a fost pustiit şi păgânii l-au pângărit!
La ce bun să mai trăim?…”.
Matatia şi fiii lui şi-au sfâşiat hainele, s’au îmbrăcat în sac şi s’au aşternut pe plâns.
Oamenii regelui, cei care sileau la lepădarea de Dumnezeu, au venit în cetatea Modein să aducă jertfă.
Şi mulţi dintre Israeliţi au venit la ei, dar Matatia şi fiii săi s’au ţinut laolaltă deoparte.
Oamenii regelui, drept răspuns; i-au zis lui Matatia: „Tu eşti fruntaş, om mare, care se bucură de cinste în această cetate, sprijinit pe feciori şi fraţi.
Fă tu primul pas şi îndeplineşte porunca regelui, aşa cum au făcut-o toate neamurile, oamenii lui Iuda şi cei ce au rămas în Ierusalim, iar tu şi fiii tăi veţi fi printre prietenii regelui; tu şi fiii tăi veţi fi încărcaţi cu argint şi aur, precum şi cu multe daruri”.
Iar Matatia, răspunzând, a zis cu glas mare: „Chiar dacă toate neamurile de sub stăpânirea regelui îi vor da ascultare şi dacă fiecare se va lepăda de închinarea părinţilor săi şi se va supune poruncilor lui,
eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla întru legământul părinţilor noştri;
ferească Dumnezeu să ne lepădăm de lege şi de porunci!
Nu vom asculta de poruncile regelui; nu ne vom abate de la închinarea noastră, nici la dreapta, nici la stânga!”
De îndată ce el a rostit aceste cuvinte, unul din Iudei a venit, sub privirile tuturor, să jertfească în capiştea din Modein, după porunca regelui.
Văzând aceasta, Matatia s’a aprins de râvnă; rărunchii îi fremătau; şi, nemaifiind în stare să-şi ţină mânia de mână cu judecata, s’a repezit şi l-a înjunghiat pe altar.
În acelaşi timp, l-a ucis şi pe omul regelui care silea la jertfă, iar altarul l-a dărâmat.
Ardea de râvnă pentru lege, aşa cum Finees îi făcuse lui Zimri, fiul lui Salu. †
Şi a strigat Matatia cu glas mare în cetate şi a zis: „Tot cel ce arde de râvnă pentru lege spre a-şi ţine legământul, să vină după mine!” †
Şi au fugit în munţi, el şi fiii săi, părăsind tot ceea ce aveau în cetate.
Atunci mulţi [Iudei] care căutau dreptate şi judecată s’au coborât în pustie, ca să se aşeze acolo,
ei, copiii, femeile şi vitele lor, de vreme ce relele îi apăsau din ce în ce mai mult.
Şi li s’a spus oamenilor regelui şi ostaşilor care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că oamenii care nu ţinuseră seama de porunca regelui s’au coborât spre ascunzătorile pustiei.
Şi mulţi au alergat în urmărirea lor, i-au ajuns din urmă, s’au rânduit în faţa lor în linie de luptă şi s’au pregătit să se bată cu ei în zi de odihnă.
Şi le-au zis: „Ajungă-vă ce-aţi făcut pân’acum! Ieşiţi, faceţi după porunca regelui, şi veţi trăi!”
Dar ceilalţi au zis: „Nu vom ieşi, nici nu vom face după porunca regelui, pângărind astfel ziua de odihnă!”
Atunci, de îndată, [Sirienii] s’au năpustit asupra lor în luptă;
dar ei nu le-au răspuns, nici că au aruncat asupra lor o piatră, şi nici că şi-au astupat ascunzătorile,
ci au zis: „Vom muri toţi întru nevinovăţia noastră; cerul şi pământul vor da mărturie că ne-aţi ucis pe nedrept”.
Aşa că aceia s’au aruncat asupra lor în zi de odihnă: şi au murit, ei şi femeile lor şi copiii lor, ca la o mie de suflete, precum şi vitele lor.
Şi când Matatia şi prietenii săi au aflat despre aceasta, cu mare plângere i-au plâns;
şi au zis unul către altul: „Dacă vom face ca fraţii noştri şi nu vom lupta împotriva păgânilor pentru viaţa şi drepturile noastre, repede ne vor nimici de pe pământ”.
Şi chiar în ziua aceea au luat următoarea hotărâre: „Vom lupta împotriva oricui va veni să se bată cu noi în zi de odihnă, şi nu vom muri aşa cum au murit fraţii noştri în ascunzătorile lor”.
Atunci li s’a alăturat o ceată de Asidei, oameni viteji din Israel, toţi cei ce de bunăvoie erau gata pentru păzirea legii.
De asemenea, li s’au alăturat şi toţi cei ce fugeau din faţa prigoanei, întărindu-le astfel puterile.
Şi au alcătuit o oaste, şi’n mânia lor i-au lovit pe cei păcătoşi, şi’n urgia lor pe cei nelegiuiţi, iar cei rămaşi au fugit la păgâni ca să scape.
Matatia şi prietenii săi au dat raite, au dărâmat altarele,
şi cu de-a sila au tăiat-împrejur copiii pe care i-au găsit netăiaţi-împrejur în hotarele lui Israel;
de asemenea, s’au pus pe urmele celor trufaşi, şi fapta a sporit în mâinile lor.
Si au smuls legea din mâinile păgânilor şi ale regilor şi nu l-au mai lăsat pe păcătos să biruie.
Si dacă s’au apropiat zilele când Matatia trebuia să moară, grăit-a el către fiii săi: „Acum domnesc trufia şi mustrarea, vremea răsturnărilor şi dezlănţuirea mâniei;
acum, aşadar, copiii mei, aprindeţi-vă de râvnă pentru lege şi daţi-vă viaţa pentru legământul părinţilor noştri.
Aduceţi-vă aminte de lucrurile pe care părinţii noştri le-au făcut în vremile lor, şi vă veţi agonisi mare slavă şi nume veşnic.
Oare nu s’a arătat Avraam credincios în încercare? şi nu i s’a socotit lui aceasta ca dreptate? †
Iosif, la vremea necazului său, a păzit porunca şi a devenit mai-marele Egiptului; †
Finees, părintele nostru: aprins fiind de râvnă geloasă , a dobândit legământul preoţiei veşnice; †
Iosua: plinind cuvântul, a devenit judecător în Israel; †
Caleb: aducând mărturie în faţa adunării, a primit o moştenire în ţară; †
David: pentru bunătatea lui a moştenit tronul unui regat pe veci; †
Ilie: fiindcă s’a aprins de râvnă pentru lege, a fost ridicat pân’la cer; †
Anania, Azaria şi Misael: prin credincioşia lor au fost izbăviţi din para focului; †
Daniel: pentru curăţia lui sufletească a fost scăpat din gura leilor. †
Luaţi seama aşadar că, de-a lungul vremilor, nici unul din cei ce au nădăjduit în El nu a fost biruit.
Nu vă temeţi de poruncile unui om păcătos, căci slava lui se’ndreaptă spre gunoi şi viermi;
azi se înalţă, dar mâine nu mai dai de el: în ţărâna lui s’a întors, iar planurile lui au pierit.
Curaj, copii, fiţi viteji, şi’n numele legii arătaţi-vă bărbaţi!, căci prin ea veţi dobândi mărirea.
Iată-l aici pe Simeon, fratele vostru ; ştiu că e omul sfatului bun; daţi-i întotdeauna ascultare: el e părintele vostru.
Cât despre Iuda Macabeul, viteaz încă din tinereţile lui, el va fi căpetenia oştirii voastre, el va duce războiul împotriva popoarelor.
Iar voi, aduceţi-i aproape pe toţi cei ce păzesc legea, şi răzbunaţi-vă poporul.
Plătiţi-le păgânilor cu vârf şi’ndesat şi lipiţi-vă de poruncile legii!”
Apoi i-a binecuvântat şi li s’a adăugat părinţilor săi.
A murit în anul o sută patruzeci şi şase şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi, în Modein; şi tot Israelul l-a jelit cu plângere mare.