1 Macabei 1

64 versete·citire ~6 min

Şi a fost că după ce Alexandru, fiul lui Filip – Macedonean ieşit din ţara Chitim – l-a bătut pe Darie, regele Perşilor şi al Mezilor, şi a devenit rege în locul acestuia – după ce mai întâi domnise asupra Eladei –
a purtat bătălii numeroase, a cucerit cetăţi întărite şi a ucis regi ai ţinutului,
s’a întins până la marginile pământului şi a luat prăzi de la o mulţime de neamuri. În faţa lui, pământul rămânea fără grai. Inima i s’a ridicat şi s’a înălţat;
a adunat o oştire foarte puternică şi a supus ţări, neamuri şi regi, care s’au îndatorat să-i plătească tribut.
Apoi a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie moartea.
Atunci, încă fiind viu, şi-a chemat servii , cei care din tinereţe crescuseră împreună cu el, şi le-a împărţit regatul.
Alexandru a murit după o domnie de doisprezece ani.
Iar servii săi s’au înstăpânit, fiecare pe locul său.
După moartea lui, toţi şi-au pus coroane ; tot aşa au făcut, după ei, şi fiii lor, ani îndelungaţi, şi s’au înmulţit relele pe pământ.
Din ei a ieşit o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, fiul regelui Antioh, care, după ce fusese ostatic la Roma, a devenit rege în cel de al o sută treizeci şi şaptelea an al stăpânirii greceşti.
În zilele acelea s’au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s’au abătut asupră-ne”. †
Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă †
şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor. †
Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor; †
şi-au refăcut prepuţul , lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s’au împreunat cu păgânii şi s’au vândut spre a face răul. †
Când lui Antioh i s’a părut că domnia lui s’a întărit, şi-a pus în gând să devină rege al Egiptului şi să domnească astfel este amândouă regatele.
A intrat în Egipt cu o oaste foarte puternică, cu care de luptă, cu elefanţi, cu călăreţi şi cu multe corăbii
şi s’a bătut cu Ptolemeu, regele Egiptului; dar Ptolemeu a dat dosul şi a fugit, lăsând numeroşi răniţi pe câmpul de luptă.
Cetăţile întărite ale ţării Egiptului au fost cucerite, iar [cuceritorii] s’au încărcat de prăzi luate din ţara Egiptului. †
Antioh s’a întors, după ce bătuse Egiptul, în anul o sută patruzeci şi trei, şi s’a ridicat împotriva Israelului şi a Ierusalimului cu o oaste foarte puternică.
Cu semeţie a pătruns în templu, a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminilor cu toate ale lui, †
masa punerii înainte, căuşele, cupele, căţuile de aur, catapeteasma, cununile, precum şi podoabele de pe partea din faţă a templului, pe care a despuiat-o în întregime. †
De asemenea, a luat argintul, aurul şi obiectele de preţ, precum şi vistieriile ascunse pe care le-a aflat. †
Şi, luând totul, s’a dus în ţara lui, după ce făcuse mare măcel şi vorbise cu mare trufie.
Plângere mare a fost atunci în Israel şi’n tot locul unde se aflau [Iudei]:
Fruntaşii şi bătrânii au gemut, fecioarele şi tinerii au slăbit şi frumuseţea femeilor s’a ofilit;
fiece mire a izbucnit în plâns şi, în cămara ei, mireasa s’a cernit.
Pământul s’ a cutremurat sub cei ce-l locuiau, iar casa lui Iacob s’a acoperit de ruşine.
După doi ani, regele l-a trimis în cetăţile lui Iuda pe vătaful dărilor , care a sosit la Ierusalim cu o mare mulţime.
Acesta le-a grăit cuvinte de pace, dar ele erau pline de amăgire, aşa încât ei l-au crezut. Apoi, pe neaşteptate, s’a aruncat asupra cetăţii, i-a dat o grea lovitură şi pe numeroşi Israeliţi i-a dat pierzării. †
Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi i-au dărâmat casele şi zidurile de jur-împrejur; †
pe femei şi pe copii i-au trimis în robie, iar vitele au intrat în stăpânirea lor. †
Apoi au zidit Cetatea lui David cu un zid mare şi puternic şi cu turnuri tari, şi astfel ea le-a devenit cetate. †
Şi au aşezat în ea un neam păcătos, oameni nelegiuiţi, care s’au întărit acolo.
De asemenea, au strâns în ea arme şi hrană; şi, după ce au adunat toate prăzile Ierusalimului, tot acolo le-au pus; aşa a devenit ea o mare capcană:
Loc de pândă s’a făcut împotriva sfântului locaş, rău potrivnic lui Israel, în orice vreme;
sânge nevinovat au vărsat împrejurul templului, şi l-au pângărit.
De groaza lor au fugit ierusalimitenii, cetatea lor a devenit sălaş al străinilor; străină li s’a făcut fiilor ei, copiii ei au părăsit-o.
Golit, sfântul locaş a devenit ca un pustiu, sărbătorile lui s’au preschimbat în jale, zilele lui de odihnă, în batjocură, cinstea lui, în dispreţ. †
Pe câţ de mare i-a fost slava, pe-atât îi e acum necinstea, iar măreţia lui s’ a preschimbat în plângere. †
Mai mult, regele Antioh şi-a înştiinţat în scris regatul ca toţi să alcătuiască un singur popor †
şi că fiecare trebuie să-şi părăsească datinile. Şi toate neamurile s’au supus poruncii regelui.
Şi mulţi dintre Israeliţi au primit cu plăcere slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi au pângărit ziua de odihnă. †
Prin trimişii săi, scrisorile regelui au ajuns şi în Ierusalim, precum şi în cetăţile lui Iuda, poruncindu-le să urmeze obiceiurile străine de ţară, †
să oprească de la jertfelnic arderile-de-tot şi jertfa şi libaţia, să pângărească ziua de odihnă şi sărbătorile, †
să spurce sfântul locaş şi pe cei sfinţi,
să zidească altare şi capişti şi temple idoleşti, să aducă drept jertfă carne de porc şi de animale necurate, †
să-şi lase copiii netăiaţi-împrejur şi să-şi pângărească sufletele cu tot felul de necuraţii şi spurcăciuni,
în aşa fel încât legea lor să fie dată uitării şi toate rânduielile ei să fie înlocuite.
Tot cel ce nu va face după porunca regelui, va trebui să moară.
În duhul acestor porunci a scris el în tot regatul său; şi a rânduit supraveghetori peste întregul popor şi le-a poruncit cetăţilor lui Iuda să aducă jertfe în fiecare cetate.
Mulţi au fost cei din popor care li s’au alăturat – cei care, în fapt, părăseau legea – şi rele au făcut în ţară
şi l-au silit pe Israel să se ascundă oriunde şi-ar fi aflat scăpare.
Iar în cea de a cincisprezecea zi a lunii Chislev , în anul o sută patruzeci şi cinci , regele a ridicat urâciunea pustiirii deasupra jertfelnicului şi a zidit capişti idoleşti în cetăţile lui Iuda, cele dimprejur. †
La porţile caselor şi în pieţe se ardea tămâie.
Cărţile legii, de cum le aflau, le ardeau în foc după ce le făceau zdrenţe.
Dacă la cineva era găsită cartea Legii şi dacă cineva păzea legea, acel cineva era osândit la moarte prin porunca regelui.
Având puterea de partea lor, aşa făceau împotriva lui Israel, împotriva celor ce, lună de lună, erau descoperiţi.
În cea de a douăzeci şi cincea zi a lunii se aduceau jertfe pe altarul de deasupra jertfelnicului.
Femeile care le făcuseră copiilor lor tăierea-împrejur erau date morţii, după cum suna porunca, †
iar de gâturile lor erau spânzuraţi pruncii; tot aşa se făcea cu cei apropiaţi din neam şi cu cei ce săvârşeau, cu mâinile lor, o tăiere-împrejur.
Cu toate acestea, mulţi din Israel rămâneau neclintiţi şi găseau în ei puterea de a nu mânca din bucatele necurate;
erau gata să moară decât să se spurce cu mâncăruri ori să pângărească legământul cel sfânt; în fapt, au şi murit.
Şi mare urgie a venit peste Israel.