Luca 23

56 versete·citire ~5 min

Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat. †
Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat”. †
Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?” Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui”. †
Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta”. †
Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. †
Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean.
Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. †
Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. †
Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. †
Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare.
Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis înapoi la Pilat. †
Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s’au făcut prieteni unul cu altul, că mai’nainte erau duşmani unul altuia. †
Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n’am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; †
şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vrednic de moarte. †
Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă , îl voi elibera”.
Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. †
Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!” – †
care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. †
Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, †
dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!…”. †
Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N’am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”. †
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit. †
Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească cererea. †
Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. †
Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s’o ducă’n urma lui Iisus. †
Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau.
Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
Că iată, vin zile’n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n’au născut şi sânii care n’au alăptat! †
Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! †
Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?” †
Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. †
Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. †
Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. †
Şi sta poporul privind. Iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!…”. †
Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-se şi aducându-I oţet †
şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!…”. †
Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul Iudeilor. †
Iar unul din răufăcătorii răstigniţi Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hristosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe noi!…”. †
Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce eşti în aceeaşi osândă?
Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n’a făcut”.
Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!” †
Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!”
Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; †
şi s’a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s’a sfâşiat prin mijloc. †
Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul”. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. †
Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!” †
Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. †
Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. †
Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept †
– acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; †
acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. †
Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. †
Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă . †
Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. †
Şi după ce s’au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au odihnit, după lege. †