Luca 22

71 versete·citire ~6 min

Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti. †
Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor. †
Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. †
Şi el s’a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei , cum să-L dea în mâinile lor. †
Şi ei s’au bucurat şi s’au învoit să-i dea bani; †
iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime . †
Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. †
Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm”. †
Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?” †
Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra †
şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? †
Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi”. †
Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. †
Şi când a sosit ceasul, S’a aşezat la masă, şi apostolii cu El.
Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc.
Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu”. †
Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi î mpărţiţi-l între voi;
că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu”. †
Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!” †
Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi. †
Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. †
Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!” †
Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. †
Şi s’a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s’ar părea a fi mai mare? †
Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători. †
Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte. †
Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte; †
iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele; †
şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, †
ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. †
Simone, Simone, iată că Satana v’a cerut să vă cearnă ca pe grâu; †
dar Eu M’am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi”. †
Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi’n temniţă şi la moarte…”. †
Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti”. †
Şi le-a zis: „Când v’am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?” Iar ei au zis: „De nimic”. †
Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. †
Că vă spun că’ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit”. †
Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii”. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!” †
Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus şi ucenicii Săi. †
Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”. †
Şi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga †
zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” †
Iar un înger din cer I s’a arătat şi-L întărea. †
Şi’n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s’a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. †
Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare. †
Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită”. †
Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute. †
Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?…”.
Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?…”. †
Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. †
Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân’aici!, mai mult, nu!” Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. †
Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege. †
În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi… Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!” †
Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. †
Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. †
Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!” †
Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!” †
Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!” †
Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean”. †
Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!…”. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul. †
Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. †
Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. †
Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau †
şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?…”. †
Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L.
Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor †
şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul”. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; †
dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera.
De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”. †
Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?…”. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt”.
Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!” †