Luca 1

80 versete·citire ~7 min

  1. Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi,
  2. aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, †
  3. tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu de-amănuntul , m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile , †
  4. pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
  5. Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi numele ei era Elisabeta. †
  6. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. †
  7. Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. †
  8. Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale, †
  9. după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze. †
  10. Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se. †
  11. Şi îngerul Domnului i s’a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii. †
  12. Şi, văzându-l, Zaharia s’a tulburat şi frică a căzut peste el. †
  13. Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. †
  14. Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. †
  15. Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt; †
  16. şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor; †
  17. şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit”. †
  18. Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei”. †
  19. Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. †
  20. Şi pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până’n ziua când vor fi acestea”. †
  21. Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
  22. Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
  23. Şi când s’au împlinit zilele slujirii lui, s’a dus la casa sa.
  24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s’a tăinuit, zicându-şi:
  25. „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni” . †
  26. Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, †
  27. la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. †
  28. Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” †
  29. Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare poate fi aceasta?…”.
  30. Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
  31. Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. †
  32. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, †
  33. şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. †
  34. Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”
  35. Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri ; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. †
  36. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
  37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. †
  38. Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la dânsa.
  39. Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s’a dus în grabă în ţinutul muntos, într’o cetate a lui Iuda ,
  40. şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s’a închinat Elisabetei.
  41. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt, †
  42. şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. †
  43. Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
  44. Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu.
  45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul”. †
  46. Şi a zis Maria : „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, †
  47. şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, †
  48. că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; †
  49. că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui – †
  50. şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. †
  51. Făcut-a faptă tare cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor; †
  52. coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi, †
  53. pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. †
  54. Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila, †
  55. aşa cum le-a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până’n veac”. †
  56. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s’a întors la casa ei.
  57. Iar Elisabetei i s’a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu.
  58. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună. †
  59. Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie’mprejur pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său. †
  60. Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema”. †
  61. Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta…”.
  62. Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit.
  63. Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan”. Şi toţi s’au mirat. †
  64. Şi îndată gura şi limba i s’au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. †
  65. Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s’a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii.
  66. Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?”… Că şi mâna Domnului era cu el. †
  67. Şi Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând: †
  68. „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că Şi-a cercetat poporul şi l-a răscumpărat; †
  69. şi putere mântuitoare ne-a ridicat din casa lui David, sluga Sa, †
  70. aşa cum a grăit prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac, †
  71. mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc, †
  72. să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi amintească de legământul Său cel sfânt, †
  73. de jurământul cu care i S’a jurat lui Avraam, părintele nostru; †
  74. fiind noi astfel izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă ca, fără frică, †
  75. în faţa Lui să-I slujim în sfinţenie şi’n dreptate în toate zilele vieţii noastre. †
  76. Iar tu, pruncule, profet al Celui-Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile, †
  77. să-i dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
  78. prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care Răsăritul-cel-de-Sus ne-a cercetat. †
  79. Ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii”. †
  80. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. †