Iezechiel 21
- Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
- „De aceea, fiul omului, profeţeşte; îndreaptă-ţi faţa întocmai spre Ierusalim şi uită-te spre locurile lor cele sfinte şi profeţeşte împotriva ţării lui Israel; †
- şi-i vei spune ţării lui Israel: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu sunt împotriva ta, şi-Mi voi scoate sabia din teacă şi voi nimici din tine pe cel nelegiuit şi pe cel nedrept. †
- Pentru că Eu voi nimici din tine pe cel nelegiuit şi pe cel nedrept, de aceea va ieşi sabia Mea din teaca ei împotriva a tot trupul, din miazăzi până’n miazănoapte.
- Şi tot trupul va cunoaşte că Eu, Domnul, Eu Mi-am scos sabia din teacă şi că ea la loc nu se va mai întoarce. †
- Iar tu, fiul omului, suspină întru frângerea şalelor tale, din greu suspină în faţa ochilor lor.
- Şi va fi că dacă ei îţi vor zice: «De ce suspini?», tu le vei spune: «Din pricina veştii; că vine, şi orice inimă se va frânge şi toate mâinile vor slăbi şi orice trup şi orice duh îşi va da ultima suflare ; şi toate coapsele se vor întina cu umezeală; iată, vine şi va fi!» zice Domnul Domn”. †
- Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
- „Fiul omului, profeţeşte! Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul: Spune: Sabie, sabie, ascute-te şi umple-te de mânie †
- ca să-i înjunghii pe cei spre’njunghiere! Ascute-te ca să fulgeri, gata să fii pentru privelişte! Înjunghie, nu ţine seama, dispreţuieşte tot copacul !… †
- Şi a făcut-o gata s’o ţină El în mână; ascuţită-i sabia, gata pentru mâna Celui ce taie.
- Strigă, fiul omului, şi te vaită, că ea venit-a asupra poporului Meu, asupra tuturor mai-marilor lui Israel; care nu vor fi mai mult ca nişte străini. Sabie venit-a asupra lui Israel, bate din palme, †
- că ea cu’ndreptăţire vine! Şi ce dacă şi neamul însuşi va fi alungat? Nu va fi! zice Domnul Domn.
- Iar tu, fiul omului, profeţeşte şi bate din palme şi ia a doua sabie; a treia e sabie de măcel, sabia cea mare de măcel, şi-i vei lovi cu spaimă, aşa ca inima să li se frângă; †
- cei ce-au slăbit vor creşte’n număr pe la porţi: măcel de sabie venit-a peste ei; e bună în măcel, e bună’n scânteiere.
- Avântă-te’nainte, ascute-te de-a dreapta, ascute-te de-a stânga, oriunde lama’n vânt ţi se ridică!
- Eu, chiar şi Eu din palme voi plesni şi furia Mi-o voi stâmpăra. Eu, Domnul, am grăit”. †
- Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
- „Şi tu, fiul omului, înseamnă-ţi două căi prin care să intre sabia regelui Babilonului; amândouă să plece dintr’o singură ţară; o mână la începutul căii cetăţii: la începutul căii vei face însemnare
- ca sabia să vină împotriva [cetăţii] Raba (a fiilor lui Amon), şi împotriva Iudeii şi împotriva Ierusalimului, în chiar mijlocul lui.
- Fiindcă regele Babilonului va sta în calea cea veche, la răspântia celor două căi, să pună la’ncercare ghicitul: să fiarbă toiag, să întrebe chipuri cioplite şi să cerceteze, de-a dreapta lui, ficatul animalului sau al păsării jertfite. †
- Sorţul a căzut asupra cetăţii Ierusalimului: să ridice dâmburi de pământ împrejuru-i, să zbiere cât îl ţine gura, să înalţe strigăte din gâtlej, să-i ridice movile în faţa porţilor, să îngrămădească mormane de pământ, să-i aşeze împotrivă aruncătoare de pietre şi de flăcări. †
- Pentru ei , el era ca unul care s’a pus pe ghicit în faţa lor, socotindu-şi propriile sale nedreptăţi cu gândul de a le trezi în minte pe ale lor.
- De aceea, aşa grăieşte Domnul: Pentru că voi aţi chemat în amintire nedreptăţile voastre – întru dezvăluirea propriilor voastre necurăţii –, pentru ca păcatele să vi se vadă întru toate necurăţiile voastre şi întru născocirile voastre idoleşti, pentru că voi le-aţi chemat în amintire, întru ele veţi fi prinşi.
- Iar tu, principe păgân şi nelegiuit al lui Israel, a cărui zi de pe urmă vine la vremea de culme a nedreptăţilor,
- aşa grăieşte Domnul: Scoate-ţi tiara şi leapădă-ţi coroana; ce-a fost înainte nu va fi şi după; pe cel smerit l-ai înălţat, pe cel înalt l-ai umilit. †
- Nedreptate, nedreptate, nedreptate, pe ea o voi lua în seamă; nici ea nu va fi precum cea dinainte, până ce va veni cel căruia i se cuvine: lui i-o voi da. †
- Iar tu, fiul omului, profeţeşte!; şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul către fiii lui Amon în ceea ce priveşte ocara lor; şi vei zice: Sabie, sabie, ieşi afară să înjunghii şi ieşi afară să plăteşti, trezeşte-te să fulgeri! †
- În deşartele tale vedenii şi’n vreme ce tu profeţeai minciuni, ca să te arunci pe grumajii nelegiuiţilor răniţi, ziua lor de pe urmă a venit la vremea de culme a nedreptăţilor. †
- Întoarce-te în teaca ta şi să nu mai rămâi în locul acesta în care te-ai născut: în propria ta ţară te voi judeca.
- Şi peste tine-Mi voi vărsa urgia; cu focul urgiei Mele voi sufla asupră-ţi şi te voi da în mâinile barbarilor celor iscusiţi în a face răul.
- Vei fi de hrană focului; sângele tău va fi în mijlocul propriei tale ţări; de tot ţi se va şterge amintirea; că Eu, Domnul, Eu am grăit”.