Iezechiel 1
- Şi a fost că în cel de al treizecilea an, în luna a patra, în cea de a cincea zi a lunii, eu mă aflam în mijlocul celor robiţi , la râul Chebar ; şi cerurile s’au deschis şi am văzut vedenia lui Dumnezeu. †
- În cea de a cincea zi a lunii a patra, în cel de al cincilea an al înrobirii regelui Ioiachim, †
- fost-a cuvântul Domnului către Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Caldeilor, la râul Chebar; acolo a fost peste mine mâna Domnului . †
- Şi m’am uitat; şi, iată, un vânt-vârtej venea dinspre miazănoapte, şi un nor mare într’însul, şi strălucire împrejuru-i şi foc sclipitor, iar în mijlocul lui ca şi cum ar fi fost o arătare de chihlimbar în mijlocul focului, şi strălucire într’însa. †
- Şi în mijloc, ca o asemănare de patru făpturi vii; şi aceasta era înfăţişarea lor: asemănare de om le era pe deasupra. †
- Şi fiecare avea patru feţe, şi fiecare avea câte patru aripi. †
- Picioarele le erau drepte, iar labele picioarelor le erau întraripate; şi scântei erau, ca arama lucitoare, iar aripile le erau uşoare. †
- Sub aripi, în cele patru laturi ale lor, era o mână de om. †
- Feţele lor şi aripile lor, ale celor patru, erau ţinându-se una de alta; şi feţele celor patru nu se întorceau când ele umblau, ci fiecare umbla avându-şi faţa înainte. †
- Iar asemănarea feţelor lor: o faţă de om, o faţă de leu la dreapta celor patru, o faţă de viţel la stânga celor patru şi o faţă de vultur la toate cele patru. †
- Cele patru îşi aveau aripile întinse deasupra; la fiecare, două aripi erau împreunate una cu alta, iar două le acopereau trupurile pe deasupra.
- Şi fiecare mergea drept înainte; oriîncotro mergea vântul, mergeau şi ele, şi nu se întorceau.
- În mijlocul făpturilor vii era o înfăţişare ca a unor cărbuni de foc aprins, ca o înfăţişare de făclii învârtindu-se printre făpturile cele vii; şi strălucire de foc, iar din foc ieşea fulger. †
- Şi făpturile vii mergeau şi se întorceau alergând, ca o vedere de fulger. †
- Şi m’am uitat; şi, iată, cele patru aveau [fiecare] o roată pe pământ, în apropierea celor patru făpturi vii. †
- Înfăţişarea roţilor era ca o înfăţişare de crisoberil ; cele patru aveau aceeaşi înfăţişare; iar după lucrarea lor erau ca şi cum ar fi fost roată’n roată. †
- Ele înaintau în toate cele patru laturi ale lor, şi’n timpul mersului nu se învârteau;
- nici obezile nu li se învârteau; şi erau înalte; şi le-am privit, şi obezile celor patru erau pline de ochi de jur-împrejur. †
- Când mergeau făpturile cele vii, mergeau şi roţile odată cu ele; şi când făpturile cele vii se ridicau de la pământ, se ridicau şi roţile. †
- Ori încotro se întâmpla să fie norul, acolo era şi vântul gata să meargă; roţile mergeau şi se ridicau odată cu făpturile vii, căci duh de viaţă era în roţi. †
- Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când ele se ridicau de la pământ, odată cu ele se ridicau şi roţile, căci duh de viaţă era în roţi.
- Asemănarea de deasupra capetelor făpturilor celor vii era ca tăria cerului , ca o înfăţişare de cristal răspândită pe deasupra aripilor lor; †
- iar sub tăria cerului, aripile lor întinse, bătând una spre alta; şi câte două pentru fiecare, cu care îşi acopereau trupurile.
- Şi’n timp ce ele zburau, auzeam fâlfâitul aripilor lor ca un glas de ape multe, ca glasul Celui-Puternic; când mergeau, era sunet de grai ca un zgomot de oaste tăbărâtă; când stăteau, aripile lor încetau. †
- Şi, iată, glas de deasupra tăriei cerului ce se afla peste capetele lor! Când ele se opreau, aripile li se lăsau în jos.
- Iar deasupra tăriei cerului ce se afla deasupra capetelor lor era ceva ca înfăţişarea safirului; şi ceva ce semăna cu un tron; iar peste ceea ce semăna cu un tron era o asemănare ca înfăţişarea unui om, deasupra. †
- Şi am văzut ceva ca faţa chihlimbarului şi ca o înfăţişare de foc împrejurul lăuntrului său; în sus de ceea ce părea a fi coapsele sale şi până jos de la ceea ce părea a fi coapsele sale am văzut înfăţişare de foc, şi strălucirea ei de jur-împrejur. †
- Precum arată curcubeul din nor în zi de ploaie, aşa era vederea strălucirii de jur-împrejur. Aceasta a fost vederea asemănării slavei Domnului; şi am văzut şi am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glas grăind. †