Evrei 12
- Astfel că şi noi, având împrejuru-ne atâta nor de martori , să lepădăm tot ceea ce îngreuiază şi tot păcatul ce cu uşurinţă ne’mpresoară, şi cu stăruinţă să alergăm la întrecerea ce ne stă’nainte, †
- cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus, Cel ce’n locul bucuriei care-I stătea’nainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii, şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. †
- Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-Şi a răbdat de la păcătoşi o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre. †
- Voi încă nu v’aţi împotrivit până la sânge luptându-vă cu păcatul
- şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; †
- căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă. †
- Dacă e să’nduraţi, e pentru certarea voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-l ceartă? †
- Dar dacă voi sunteţi scutiţi de această certare de care toţi au avut parte, atunci sunteţi copii nelegitimi, iar nu fii. †
- Pe de altă parte, noi i-am avut pe părinţii noştri după trup care să ne certe şi pe care i-am respectat; oare nu cu atât mai mult ne vom supune Tatălui duhurilor, şi prin aceasta să trăim? †
- Pentru că ei ne pedepseau pentru puţine zile, după cum li se părea lor, dar Acesta spre folosul nostru o face, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui. †
- Certarea, oricare ar fi ea, nu pare la’nceput că e spre bucurie, ci spre’ntristare; dar mai târziu, celor ce-au fost încercaţi prin ea le pune’nainte roada cea paşnică a dreptăţii. †
- Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi; †
- faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, aşa încât ceea ce e şchiop să nu calce-alături, ci mai degrabă să se vindece. †
- Căutaţi pacea cu toţi, şi sfinţenia, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul, †
- veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva vreo rădăcină a amarului, odrăslind deasupra , să vă facă tulburare şi prin ea să se’ntineze mulţi; †
- să nu fie cineva desfrânat sau necurat ca Esau, care pentru o singură mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-născut; †
- voi ştiţi că şi după aceea, vrând el să moştenească binecuvântarea, drumul i-a fost închis ; că n’a mai aflat loc pentru pocăinţă, deşi cu lacrimi îl căuta. †
- Fiindcă voi nu v’aţi apropiat de un munte ce poate fi pipăit , şi de foc arzător şi de negură şi de’ntuneric şi de vijelie †
- şi de glas de trâmbiţă şi de sunet al unor cuvinte în urma cărora cei ce le-au auzit rugatu-s’au ca nici un cuvânt să li se mai adauge, †
- deoarece nu puteau suferi porunca: Chiar fiară de se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre. †
- Şi atât de înfricoşătoare era priveliştea, încât Moise a zis: Înspăimântat sunt şi mă cutremur! †
- Dimpotrivă, voi v’aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare, †
- şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt scrişi în ceruri , şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire, †
- şi de Iisus, Mijlocitorul unui nou testament, şi de un sânge de stropire care grăieşte mai bine decât acela al lui Abel. †
- Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Celui ce grăieşte; că dacă n’au scăpat de pedeapsă aceia, care I-au întors spatele Celui ce prin cuvinte le aducea cerul pe pământ, cu atât mai mult noi, de ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte chiar din ceruri; †
- al Cărui glas a cutremurat atunci pământul, iar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zdruncina-voi nu numai pământul, ci şi cerul. †
- Iar cuvintele încă o dată arată schimbarea celor zdruncinate, ca a unor lucruri făcute, spre a rămâne cele ce sunt de nezdruncinat. †
- De aceea, pentru că noi primim o împărăţie de nezdruncinat, să mulţumim prin aceea că’ntru evlavie şi frică Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută slujbă. †
- Căci Dumnezeul nostru e foc mistuitor. †