Evrei 11

40 versete·citire ~4 min

Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjduite , dovada lucrurilor celor nevăzute . †
Că prin ea primit-au cei vechi bună mărturie .
Prin credinţă înţelegem noi că printr’un cuvânt al lui Dumnezeu întemeiatu-s’au lumile , cele ce se văd alcătuindu-se astfel din cele ce nu par . †
Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin ea primit-a el mărturie că este drept, Însuşi Dumnezeu mărturisind despre darurile lui, şi prin ea el încă vorbeşte, deşi a murit. †
Prin credinţă a fost strămutat Enoh ca să nu vadă moartea şi n’a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase; căci mai’nainte de strămutare avut-a el mărturie că I-a bineplăcut lui Dumnezeu. †
Or, fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bineplăcuţi; fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplătitor Se face celor ce-L caută. †
Prin credinţă, luând Noe dumnezeiască înştiinţare despre cele ce încă nu se vedeau, cu evlavie a alcătuit o corabie spre mântuirea casei sale; şi prin ea a osândit el lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii celei după credinţă. †
Prin credinţă s’a supus Avraam când a fost chemat să plece la locul pe care avea să-l primească spre moştenire; şi a plecat fără să ştie’ncotro merge. †
Prin credinţă a locuit el vremelnic în ţinutul făgăduinţei ca’ntr’un ţinut străin, trăind în corturi cu Isaac şi cu Iacob, cei împreună-moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; †
fiindcă el aştepta cetatea care are temelii, al cărei izvoditor şi ziditor este Dumnezeu. †
Prin credinţă însăşi Sarra primit-a putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că şi L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise; †
iată deci cum dintr’un singur om, şi acela ca şi mort, s’au născut atâţia urmaşi – mulţi ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării. †
Întru credinţă murit-au toţi aceştia, fără să fi primit roadele făgăduinţelor, dar de departe văzându-le şi îmbrăţişându-le , şi mărturisind că străini sunt ei şi călători pe pământ. †
Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac dovadă că-şi caută patrie; †
şi dacă s’ar fi gândit la aceea din care ieşiseră, ar fi avut vreme să se’ntoarcă; †
dar de fapt ei doresc una mai bună, adică cerească. Iată de ce Dumnezeu nu Se ruşinează să Se numească Dumnezeul lor: că le-a pregătit cetate. †
Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la’ncercare; el, cel ce primise făgăduinţele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut, †
el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi! †
El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morţi; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar şi’n prefigurare .
Prin credinţă şi’n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau. †
Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, şi s’a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său. †
Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul său, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la osemintele sale. †
Prin credinţă, când s’a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s’au temut de porunca regelui. †
Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, †
alegând ca mai bine să’ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare; †
mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos , fiindcă se uita’nainte, drept la răsplată. †
Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit. †
Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor . †
Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi. †
Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de şapte zile-au fost înconjurate. †
Prin credinţă Rahab desfrânata n’a pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă cu pace primise iscoadele. †
Şi ce să mai zic? Că timpul nu-mi va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de profeţi, †
care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor, †
au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s’au întărit din propria lor slăbiciune, s’au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă, †
femei care şi-au luat morţii înviaţi; iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să primească eliberarea, pentru a-şi dobândi una mai bună, învierea ; †
iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, şi chiar lanţuri şi’nchisoare, †
au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi’n piei de capră, strâmtoraţi, necăjiţi, înjosiţi, †
– ei, de care lumea nu era vrednică! – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi’n crăpăturile pământului. †
Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună mărturie pe temeiul credinţei lor, n’au primit roadele făgăduinţei ; †
pentru că Dumnezeu prevăzuse pentru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu ajungă fără noi la desăvârşire .