Înţelepciunea lui Iisus Sirah 46
- Viteaz în război, aşa a fost Iosua, fiul lui Navi, urmaşul lui Moise în menirea profetică, cel ce, vrednic fiind de numele său, mare s’a arătat spre a-i mântui pe cei aleşi, spre a-i pedepsi pe vrăjmaşii răzvrătiţi, pentru ca Israel să intre în moştenirea sa. †
- Cât de măreţ a fost el atunci când şi-a ridicat mâinile şi şi-a întins sabia asupra cetăţilor! †
- Cine, mai înainte, a fost ca el?: căci el a purtat războaiele Domnului.
- Oare nu prin mâna lui s’a oprit soarele şi o singură zi s’a făcut cât două? †
- Pe Stăpânul Cel-Preaînalt L-a chemat când vrăjmaşii îl strâmtorau din toate părţile, iar Domnul, Marele, i-a plinit dorinţa cu ploaie grea de grindină, cum nu s’a mai văzut;
- el a dezlănţuit război împotriva unui neam şi pe potrivnici, în chiar căderea lor, i-a nimicit, pentru ca neamurile să cunoască puterea armelor lui şi că el în faţa Domnului ducea războiul.
- Căci el mergea urmându-L pe Domnul; în zilele lui Moise şi-a dovedit evlavia, el şi Caleb, fiul lui Iefone, punându-se’mpotriva gloatei şi’mpiedicând poporul să păcătuiască şi amuţind murmurele cele rele. †
- Tot ei, cei doi, au fost singurii izbăviţi din şase sute de mii de pedestraşi, ca să poată intra în moştenire, în ţara unde curge lapte şi miere. †
- Domnul i-a dat tărie lui Caleb – şi i-a rămas până la bătrâneţe – să se aburce pe înălţimile ţării pe care urmaşii săi aveau s’o ţină’n moştenire,
- aşa ca toţi fiii lui Israel să vadă cât e de bine să-L urmezi pe Domnul.
- Iar judecătorii, fiecare pe numele lui, a căror inimă nu s’a desfrânat şi care nu s’au întors de la Domnul, fie-le amintirea întru binecuvântare! †
- Înflorească-le oasele de unde sunt, numele lor să se înnoiască în fiii acestor oameni străluciţi! †
- Samuel a fost iubit de Domnul său; profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea şi a uns cârmuitori peste poporul său. †
- Următor al legii Domnului, a judecat adunarea , iar Domnul l-a cercetat pe Iacob. †
- Credincioşia sa l-a arătat profet adevărat şi cuvântul său l-a dovedit credincios în vedenii. †
- El L-a chemat pe Domnul-Cel-Puternic când vrăjmaşii îl strâmtorau din toate părţile şi I-a adus ca jertfă un miel de lapte. †
- Domnul a tunat din cer şi cu mare vuiet a făcut să I se-audă glasul; †
- pe dregătorii Tirienilor i-a nimicit şi pe toţi mai-marii Filistenilor. †
- Şi, înainte de vremea somnului său celui veşnic, a mărturisit înaintea Domnului şi a unsului Său: „Pe nimeni nu l-am despuiat de bunurile sale, nici cel puţin de sandale”. Şi nimeni nu l-a învinovăţit. †
- Şi chiar după ce a adormit, el încă a mai profeţit şi i-a prevestit regelui sfârşitul; din pământ şi-a ridicat glasul să profeţească, să şteargă nedreptatea poporului. †