Înţelepciunea lui Iisus Sirah 22
- Leneşul seamănă cu o piatră îmbăiată: toţi vor şuiera spre el cu silă.
- Leneşul seamănă cu o grămadă de bălegar: cine-l atinge, îşi scutură mâna.
- Un fiu prost crescut e ruşinea tatălui care i-a dat naştere; iar când aşa este o fiică, ea s’a născut spre paguba lui. †
- Fiica înţeleaptă îşi va găsi un soţ, dar cea neruşinată e tristeţea celui ce i-a dat naştere.
- Obraznica îi face de ruşine şi pe tatăl, şi pe soţul ei şi amândoi o dispreţuiesc.
- Dojana nelalocul ei e ca o muzică în zi de jale. †
- Copiii care trăiesc cinstit şi au ce mânca fac uitată obârşia sărmană a părinţilor lor.
- Copiii dispreţuitori, rău crescuţi, pătează obârşia neamului lor bun.
- A învăţa un prost e ca şi cum ai lipi cioburi, ca şi cum ai trezi pe cineva zăpăcit de somn.
- Cine stă de vorbă cu un prost vorbeşte unui adormit; la sfârşit, va zice: „Despre ce e vorba?”
- Plângi un mort, că şi-a pierdut lumina; plângi un prost, că şi-a pierdut mintea; plângi cu dulceaţă un mort, că şi-a aflat odihna; dar prostului îi e mai bună moartea decât viaţa. †
- Pentru un mort, plângerea durează şapte zile; dar pentru un prost şi un nelegiuit, toată viaţa lor. †
- Cu cel nebun nu te’ntinde la vorbă şi nu te îndrepta spre cel nemintos; fereşte-te de el, ca să nu ai necaz, să fii scutit de nesimţirea lui; îndepărtează-te de el: vei afla odihnă şi tâmpeniile lui nu te vor face să caşti.
- Ce e mai greu decât plumbul? şi care-i este numele?: Nebunul. †
- E mai lesne să duci în spate nisip, sare şi fier decât pe unul cu scrânteală la cap. †
- O încheietură de lemn legată’n zidărie nu se va dezgărdina la un cutremur; o inimă hotărâtă printr’un sfat chibzuit nicicând nu se va teme.
- Inima rezemată pe gândul înţelept e ca o floare’n tencuială pe un perete neted. †
- Gardul înfipt pe vârful dealului nu rămâne’n picioare când bate furtuna; inima înspăimântată în cugetul prostului nu rămâne’n picioare atunci când vine frica. †
- Cel ce înţeapă ochiul îl face să lăcrimeze, iar cel ce înţeapă inima îi dă la iveală simţirile.
- Cel ce dă cu piatra în păsări, le ia la goană, iar cel ce ocărăşte un prieten strică prietenia.
- Dacă scoţi sabia împotriva unui prieten nu deznădăjdui: el poate să-şi revină;
- dacă ţi-ai deschis gura împotriva unui prieten nu deznădăjdui: poţi aştepta o împăcare; acestea, în afară de insultă, dispreţ, trădarea unei taine, lovitura prin spate, că din pricina lor prietenul ţi se va duce. †
- Câştigă-ţi încrederea prietenului atunci când e sărac, pentru ca, atunci când va fi bogat, să te bucuri cu el de bunurile lui; la vreme de necaz rămâi cu el, pentru ca, dacă el moşteneşte, să moşteneşti şi tu cu el.
- Aşa cum aburul cuptorului şi fumul se ivesc înaintea focului, tot astfel, înaintea sângelui, înjurăturile.
- Nu-mi e ruşine să apăr un prieten şi de el nu mă voi ascunde;
- şi dacă din pricina lui mi se’ntamplă vreun rău, oricine va auzi, se va feri de el.
- O, cine va pune pază gurii mele şi pe buzele mele pecete de’nţelepciune, aşa ca eu să nu cad din pricina lor şi ca limba mea să nu-mi fie spre pierzare? †