Proverbele lui Solomon 9

20 versete·citire ~2 min

  1. Înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă şi pe şapte stâlpi a întărit-o;
  2. jertfele şi le-a înjunghiat, vinul şi l-a dres în pahar şi masa şi-a pregătit-o;
  3. slugile şi le-a trimis să facă’naltă strigare la pahar, zicând:
  4. „Cel simplu, neînvăţat, să treacă pe la mine!” Iar celor nemintoşi le-a zis:
  5. „Veniţi şi mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul pe care l-am dres pentru voi!
  6. Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi, pentru ca în veac să împărăţiţi; căutaţi lucrarea minţii, ca să puteţi trăi, şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere”.
  7. Cel care-i ceartă pe cei răi îşi va atrage dispreţ, iar cel care-l mustră pe cel necurat se necinsteşte pe sine.
  8. Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască; mustră-l pe cel înţelept, şi el te va iubi.
  9. Deschide-i înţeleptului o cale , şi el va fi mai înţelept; învaţă-l pe cel drept să cunoască, şi el mai multă cunoaştere îşi va dobândi.
  10. Începutul înţelepciunii e frica de Domnul, iar sfatul celor sfinţi e cunoaşterea; căci a cunoaşte legea e datul cugetului bun;
  11. că’n acest chip vei trăi mult şi anii vieţii tale ţi se vor adăuga.
  12. Fiule, dacă eşti înţelept pentru tine, înţelept vei fi şi pentru vecinii tăi; dar dacă te dovedeşti rău, singur îţi vei purta răul. Cel ce se reazemă pe minciună, acela păstoreşte vânturile şi tot aşa se ţine după păsări zburătoare; fiindcă el a părăsit căile propriei sale vii şi osia gospodăriei sale a abătut-o de la drumul cel drept; el umblă prin pustiu fără de apă şi prin pământ făcut pentru secetă, şi nerodire-şi adună cu mâinile.
  13. Femeia nemintoasă, obraznică şi neruşinată se face că-i lipseşte dumicatul,
  14. se aşază în uşa casei sale pe un scaun cu faţa spre uliţă
  15. chemându-i pe trecători şi pe cei ce merg de-a dreptu’n drumul lor:
  16. „Cel care’ntre voi e mai zăbăuc, să treacă pe la mine; iar celor nemintoşi le poruncesc, zicând:
  17. – Atingeţi-vă dulce de pâinea tăinuită şi de apa cea dulce a furtului!”
  18. Acela nu ştie că muritorii acolo mor, lângă ea, şi că’n fundul iadului se duc.
  19. Tu însă fugi, în preajma ei nu zăbovi, nici nu-ţi întoarce ochiul către ea, căci numai aşa vei trece ca printr’o apă care nu te atinge, ca printr’un râu străin vei străbate.
  20. Îndepărtează-te de apa străină, nu bea din izvor străin, ca să trăieşti mult şi anii vieţii să ţi se adauge!