Iona 1
- Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: †
- „Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare , şi propovăduieşte în ea, căci strigarea răutăţii ei s’a urcat pân’ la Mine” . †
- Dar Iona s’a sculat să fugă de dinaintea feţei Domnului, la Tarsis . Şi s’a coborât la Iope şi a aflat o corabie care mergea la Tarsis; şi şi-a plătit preţul călătoriei şi a intrat în ea spre a se duce împreună cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului. †
- Dar Domnul a stârnit un vânt pe mare; şi s’a făcut pe mare o furtună puternică, încât corabia era în primejdie de a se sfărâma. †
- Iar corăbierii s’au înspăimântat şi strigau fiecare spre dumnezeul său; şi mărfurile din corabie le aruncau în mare, ca s’o uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei şi dormea sforăind. †
- Iar cârmaciul a venit la el şi i-a zis: „De ce sforăi?… Scoală-te şi roagă-L pe Dumnezeul tău, că doar ne-o scăpa Dumnezeu şi nu vom pieri !” †
- Şi a zis fiecare către vecinul său: „Veniţi, şi haideţi să aruncăm sorţi şi să aflăm din a cui pricină este această nenorocire asupra noastră!” Şi au aruncat sorţi, iar sorţul a căzut pe Iona .
- Şi i-au zis: „Spune-ne, din a cui pricină se află această nenorocire asupra noastră? Cu ce te îndeletniceşti? De unde vii şi’ncotro te duci? Din ce ţară eşti, şi din care popor?”.
- Iar el le-a zis: „Eu sunt un rob al Domnului şi mă închin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a făcut marea şi uscatul”. †
- Atunci oamenii s’au înfricoşat cu mare frică şi i-au zis: „De ce-ai făcut tu asta?”; căci ei ştiau că el fugise departe de faţa Domnului, fiindcă el le spusese.
- Şi i-au zis: „Ce să facem noi cu tine pentru ca marea să ni se aline?”. Fiindcă marea se înălţa şi ridica valuri mari.
- Iar Iona le-a zis: „Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s’a stârnit asupra voastră această mare furtună”.
- Dar oamenii se sileau să se întoarcă la uscat, însă nu puteau, căci marea se înălţa şi din ce în ce mai cumplit li se ridica deasupra . †
- Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Nicidecum, Doamne: să nu pierim noi din pricina vieţii acestui om, şi sânge drept să nu arunci asupră-ne, fiindcă Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut!”
- Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare; iar marea şi-a încetat furia. †
- Iar oamenii cu mare teamă s’au temut de Domnul şi I-au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut făgăduinţe.