Iona 2
- Dumnezeu însă i-a poruncit unui chit mare să-l înghită pe Iona. Şi a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi . †
- Iar Iona din pântecele chitului I s’a rugat Domnului, Dumnezeului său, zicând :
- „În necazul meu strigat-am către Domnul, Dumnezeul meu, iar El m’a auzit: strigarea mea din pântecele iadului , glasul meu Tu l-ai auzit. †
- În adâncul inimii mării m’ai aruncat şi ape m’au împresurat: toate talazele şi valurile Tale peste mine-au trecut. †
- Şi am zis: Lepădat am fost de la faţa ochilor Tăi; voi mai privi eu oare vreodată la casa Ta cea sfântă? †
- Ape mi s’au revărsat împrejur pân’la suflet, adâncul genunii m’a împresurat capul mi s’a afundat în crăpăturile munţilor ; †
- în pământ m’am pogorât, ale cărui gratii sunt veşnice zăvoare; dar, Doamne, Dumnezeul meu, scoate-mi Tu viaţa din stricăciune ! †
- Când sufletul mi se sfârşea în mine, de Domnul mi-am adus aminte; ajungă-Ţi rugăciunea mea ’nainte, în casa Ta cea sfântă! †
- Cei ce păzesc lucruri deşarte şi mincinoase s’au lepădat de propria lor milă.
- Dar eu cu glas de laudă şi de mărturisire, cu acelea Îţi voi jertfi; câte am făgăduit Îţi voi da, Ţie, Domnului, pentru mântuirea mea”. †
- Şi Domnul i-a poruncit chitului, iar acesta l-a lepădat pe Iona pe uscat. †