Faptele Apostolilor 20

38 versete·citire ~4 min

Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia. †
Şi străbătând acele părţi şi dându-le sfaturi cu’ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia. †
Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria , Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s’a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. †
Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea , Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim. †
Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa.
Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas şapte zile.
Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea , Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii. †
Iar în odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe făclii aprinse.
Dar un tânăr cu numele Eutihie şedea la fereastră şi a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; şi l-au ridicat mort.
Dar Pavel s’a coborât şi s’a aplecat peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el”. †
Şi dacă s’a suit şi a frânt pâinea şi a mâncat, a vorbit cu ei mult, până’n zori; şi aşa a plecat. †
Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu puţin s’au mângâiat.
Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos , rânduise astfel.
Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi şi am venit la Mitilene.
Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; şi după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.
Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim.
Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii. †
Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m’am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, †
slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s’au întâmplat prin uneltirile Iudeilor, †
şi cum nu m’am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ înaintea poporului şi prin case, †
mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. †
Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul , merg la Ierusalim fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo, †
în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă. †
Dar nimic nu iau în seamă şi preţ nu pun pe viaţa mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. †
Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei printre care am trecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa.
Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor . †
Că nu m’am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. †
Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v’a pus pe voi episcopi , ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său . †
Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma. †
Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. †
De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n’am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi. †
Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. †
Argint sau aur sau haină n’am poftit de la nimeni; †
voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. †
Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua”. †
Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s’a rugat împreună cu ei toţi. †
Şi mare plângere a fost peste toţi; şi căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau, †
îndureraţi mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n’au să-i mai vadă faţa. Şi l-au petrecut la corabie.