Faptele Apostolilor 16

40 versete·citire ~4 min

Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin, †
care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu. †
Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; că toţi ştiau că tatăl lui era elin . †
Şi când treceau ei prin cetăţi, le învăţau să păzească hotărârile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim. †
Aşadar, Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi. †
Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să grăiască în Asia cuvântul.
Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat.
Şi trecând prin Misia, au coborât la Troa .
Şi lui Pavel i s’a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i şi-l ruga, zicând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
Şi de cum a văzut el această vedenie, noi am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim.
Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli ,
şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei, şi colonie . Iar în această cetate am rămas câteva zile.
Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni ; şi, şezând, le grăiam femeilor care se adunaseră.
Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel. †
Iar după ce s’a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m’aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi”. Şi ne-a silit. †
Şi a fost că’n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit. †
Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii…”. †
Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!” Şi chiar în ceasul acela a ieşit. †
Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor. †
Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea †
şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem” . †
Şi împotriva lor s’a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. †
Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă. †
Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele’n butuci. †
Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau. †
Şi deodată s’a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s’au zguduit şi îndată toate uşile s’au deschis şi legăturile tuturor s’au dezlegat. †
Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit. †
Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!”
Iar acela a cerut lumină şi s’a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;
şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?” †
Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta”. †
Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui. †
Şi luându-i într’acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată, el şi toţi ai lui. †
Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s’a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu. †
Şi dacă s’a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori , zicând: „Dă drumul oamenilor acelora!”
Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsaţi liberi; „acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace”. †
Dar Pavel a zis către ei: „După ce că fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe noi, care suntem cetăţeni romani , şi ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înşişi să ne scoată!” †
Şi lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s’au temut. †
Şi venind acolo, i-au liniştit; şi scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate. †
Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, s’au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au văzut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat.