3 aprilie 2026 pe stil vechi — Pomenirea Preacuviosului Părintelui Nostru Nichita Mărturisitorul Egumenul Mănăstirii Midichiei

Capitolul acoperă zilele 1 până la 5 față de Paști. Ziua aleasă este 4. Rânduiala e cea a capitolului, nu o slujbă scrisă aparte pentru fiecare zi a intervalului.

La Vecernie

Cel mai mare se îmbracă în toate veşmintele cele preoţeşti şi stând înaintea Sfintei Mese şi însemnând-o cu cădelniţa în chipul Crucii zice cu glas mare: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...! şi noi răspundem Amin!, iar cel mai mare începe: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând... (de trei ori) şi stranele îl cântă iarăşi (de trei ori), apoi cel mai mare zice Stihurile cele scrise mai înainte, Stihul întîi: Să învieze Dumnezeu..., Stihul al doilea: Precum se împrăştie fumul..., Stihul al treilea: Aşa să piară păcătoşii..., Stihul al patrulea: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul..., iar noi după fiecare Stih cântăm Hristos a înviat...! câte (o dată), apoi Slavă..., noi cântăm: Hristos a înviat...!, Şi acum... şi iarăşi cântăm: Hristos a înviat...! (o dată).
Apoi cel mai mare cântă cu glas mai înalt Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, iar noi punem sfârşitul: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
După aceea Diaconul zice Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm... (se cuvine să ştim: cum că întotdeauna după ce Preotul începe Slujba, el cădeşte Sfânta Masă după obicei şi tot Sfântul Altar.

Apoi la Vecernie

Când cântăm: Doamne strigat-am..., la Utrenie înaintea celor şase Psalmi, la începurul Canonului de asemeni Preotul iese şi cădeşte biserica, stranele şi pe fraţi, după rânduiala cea obişnuită).
Apoi cântăm: Doamne strigat-am..., pe glas 2 şi punem Stihirile pe şase, trei ale Învierii, glas 2: Cel ce mai înainte de veci din Tată Te-ai născut... şi trei ale lui Anatolie, Slavă... Lauda cea mântuitoare cântând-o...,
Şi acum... a Născătoarei: Trecut-a umbra legii... Se face Vohodul cu Evanghelia, Lumină lină..., apoi Prochimenul cel mare, glas 7: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru..., Stihul întîi: Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta..., Stihul al doilea: Zis-am acum am început aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt..., Stihul al treilea:

apoi Ectenia: Să zicem toţi…, Rugăciunea: Învredniceşte-ne Doamne… şi Ectenia: Să plinim rugăciunea

noastră cea de seară Domnului… La Stihoavnă punem Stihira Învierii glas 8: Suitu-Te-ai pe cruce Iisuse…, apoi Stihirile Paştelui, cu Stihurile lor, Slavă... Şi acum... Ziua Învierii… Urmează Hristos a Înviat... (de trei ori) şi Otpustul, după care se pune imediat Pavecerniţa Paştelui.

Paști

ÎNTRU ACEASTĂ SFÂNTĂ ŞI MARE SÂMBĂTĂ SEARA · ÎNCEPUTUL, CU DUMNEZEU SFÂNTUL, A PENTICOSTARULUI, ADICĂ A CINCIZECIMII, CARE SE ÎNCEPE DE LA SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI ŞI SE SFÂRSESTE ÎN DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR, CUPRINZÂND ÎN SINE SLUJBA DIN TOATE ZILELE · SLUJBA SFINTEI LITURGHII CARE SE FACE MAI DE DIMINEAŢĂ:

Săptămâna Luminată ține rânduiala Paștelui. Capitolul de mai jos e cel al serii.

ÎNSEMNARE

Iar dacă cândva dintr-o oarecare mare nevoie nu va fi Liturghie, Atunci în locul Obedniţei zicem aşa: Hristos a înviat...! (de trei ori), Învierea lui Hristos văzând... (o dată), apoi Ipacoiul: Venit-au mai de dimineaţă...,
Slavă... Condacul: De Te-ai şi coborât în mormânt...,
Şi acum...: Unule Născut Fiule... Apoi Fericirile, din Canonul Paştelui, de la Cântarea a treia şi a şasea, pe opt, după care Preotul spune: Înţelepciune! iar Citeţul spune Prochimenul Apostolului, şi apoi însuşi Apostolul de la Fapte: Cuvântul cel dintâi am făcut... Punem Evanghelia de la Ioan: La început era Cuvântul..., iar după aceasta punem Troparele: Pomeneşte-ne pe noi

Doamne..., Ceată îngerească..., cu Stihul: Apropiaţi-vă către Dânsul... şi iarăşi se cântă Ceată îngerească...,
Slavă...: Ceata Sfinţilor Îngeri...,
Şi acum...: Cred într-unul Dumnezeu... Apoi Rugăciunea: Slăbeşte, lasă, iartă... Iar după Tatăl nostru... punem Condacul: De Te-ai şi pogorât în mormânt...,
Slavă... Şi acum... a Născătoarei: Ceea ce eşti Sfinţit Lăcaş Dumnezeiesc al Celui Preaînalt..., Doamne miluieşte... (de 40 de ori), apoi: Unul Sfânt Unul Domn Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl.
Amin!
După aceea în loc de: Fie numele Domnului binecuvântat..., punem: Hristos a înviat...! (de trei ori), apoi Psalmul 33: Binecuvântat e Domnul în toată vremea..., cu sfârşitul: Nu se vor lipsi de tot binele... Apoi se face Otpustul şi ieşim la masă.

ÎNSEMNARE

Se cuvine să ştim: cum se cântă Molevnicul în Sfânta zi a Paştelui

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., iar noi răspundem: Amin!
Apoi Preotul cântă Hristos a înviat...! (de trei ori), după care stranele cântă iarăşi Hristos a înviat...! (de trei ori), după cum s-a arătat mai sus la rânduiala Utreniei.
După Slavă... Şi acum... Preotul zice: Hristos a înviat din morţi cu moarte pe moarte călcând, iar noi răspundem: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Apoi Slavă... Şi acum... Ipacoiul: Venit-au mai înainte de dimineaţă..., iar de voieşti să adaugi Canonul vreunui Sfânt, atunci zi mai înainte Troparul Sfântului (o dată),
Slavă... Şi acum...: Venit-au mai înainte de dimineaţă... După aceea punem Canonul Paştelui cu Irmosul, pe şase, cu Stihul: Hristos a înviat! şi Canonul Sfântului, dacă este, cu Irmosul, pe patru.
După Cântarea a treia şi a şasea punem Catavasia: Mîntuieşte-ne pe noi din nevoi..., iar după Cântarea a şasea punem Condacul şi Icosul Paştelui, apoi Prochimenul glas 8: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul..., cu Stihul: Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun..., după care punem Prochimenul Sfântului.
Punem Evanghelia de la Luca, după aceea Evanghelia Sfântului.
La Cântarea a noua în locul Cântării: Cuvine-se să te fericim... zicem Irmosul: Luminează-te, Luminează-te noule Ierusalime..., apoi Hristos a înviat...! (de trei ori), iar după aceea Ipacoiul: Venit-au mai înainte de dimineaţă...,
Slavă... Troparul Sfântului, Şi acum... Condacul Praznicului: De Te-ai şi pogorât în mormânt... Apoi Ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule..., după care Preotul zice: Înţelepciune!, iar noi răspundem: Hristos a înviat! (de trei ori), apoi Preotul, în loc de Slavă Ţie Dumnezeul nostru... spune: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi noi răspundem: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Apoi se face Otpustul, cu Sfânta Cruce, şi se zice aşa: Hristos a înviat din morţi... şi celelalte după cum s-a arătat mai înainte la sfârşitul Utreniei, după aceea Preotul zice cu glas mare: Hristos a înviat! (de trei ori) iar noi răspundem de fiecare dată: Adevărat a înviat! tot (de trei ori) Şi iarăşi cântăm Hristos a înviat...! (de trei ori), apoi Doamne miluieşte... tot (de trei ori), cu cântare dulce, Slavă... Şi acum... Binecuvântează Părinte! şi urmează Otpustul Slujbei.

SLUJBA SFINTEI LITURGHII CARE SE FACE MAI DE DIMINEAŢĂ

:

Diaconul zice Binecuvântează Părinte! iar cel mai mare zice cu glas mare: Binecuvântată este împărăţia a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh acum şi pururea şi-n vecii vecilor!, iar noi răspundem: Amin!, după care cel mai mare împreună cu ceilalţi Preoţi în Sfântul Altar cântă Hristos a înviat...! (de trei ori) şi stranele cântă acelaşi Tropar iarăşi (de trei ori), apoi cel mai mare zice Stihrile, Primul Stih: Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui..., Strana spune: Hristos a înviat...! (o dată), Stihul al doilea: Precum se stinge fumul să se stingă cum se topeşte ceara de la faţa focului..., şi iarăşi Strana: Hristos a înviat...! (o dată), Stihul al treilea: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu iar drepţii să se veselească..., iar Strana răspunde iarăşi: Hristos a înviat...! (o

dată), Stihul al patrulea: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru dînsa... şi Strana răspunde: Hristos a înviat...! (o dată),
Slavă... şi iarăşi Strana răspunde: Hristos a înviat...! (o dată),
Şi acum..., iar Strana răspunde: Hristos a înviat...! (apoi dată), după care cel mai mare cântă cu glas mai înalt Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi noi răspundem: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
După aceea Diaconul zice Ectenia cea mare, după care zicem Antifonul întîi, glas 2, Psalmul 65, Stihul întîi: Strigaţi Domnului tot pământul..., şi se cântă: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule Mântuieşte-ne pe noi, Stihul al doilea: Strigaţi Domnului tot pământul cântaţi numele Lui, daţi slavă laudei Lui... şi iarăşi Strana răspunde: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule Mântuieşte-ne pe noi, Stihul al treilea: Ziceţi lui Dumnezeu cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale Doamne, întru mulţimea puterii Tale minţi-vor Ţie vrăjmaşii Tăi, şi iarăşi Strana răspunde: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule Mântuieşte-ne pe noi, Stihul al patrulea: Tot pământul să se închine Ţie să cânte numelui Tău preaînalt, şi iar Strana răspunde: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule Mântuieşte-ne pe noi, Slavă... Şi acum... şi apoi amândouă stranele cântă împreună, cu glas înalt: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Mântuitorule Mântuieşte-ne pe noi.
Apoi se zice Ectenia cea mică.
Urmează Antifonul al doilea pe acelaşi glas, Psalmul 66, Stihul întîi: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi şi ne binecuvântează..., iar Strana cântă: Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu Cel ce ai înviat din morţi pe noi cei ce îţi cântăm Ţie Aliluia, Stihul al doilea: Dumnezeule milostiveşte-te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieştei, şi iarăşi Strana răspunde: Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu..., Stihul al treilea: Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta întru toate neamurile Mântuirea Ta, Strana răspunde: Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu..., Stihul al patrulea: Mărturisească-te Ţie popoarele Dumnezeule, mărturisească-te Ţie popoarele toate, Strana răspunde: Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...,
Slavă... Şi acum... împreună amândouă stranele cântă: Unule Născut Fiule... Apoi Ectenia mică, după care urmează Antifonul al treilea, glas 5, Psalmul 67, Stihul întîi: Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui..., şi se pune Troparul: Hristos a înviat din morţi... (o dată), apoi Stihul al doilea: Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul, şi iarăşi Strana cântă Troparul (o dată), Stihul al treilea: Precum se stinge fumul să se stingă, cum se topeşte ceara de la faţa focului, şi iarăşi Strana cântă Troparul (o dată), Stihul al patrulea: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu... şi iarăşi Strana răspunde Hristos a înviat din morţi... (o dată).
Apoi se face Vohodul şi Diaconul, dacă este, iar dacă nu este Preotul zice: Înţelepciune drepţi! iar noi zicem Stihul Vohodului: Întru adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul de la izvoarele lui Izrael, şi cântăm iarăşi Troparul: Hristos a înviat din morţi... (o dată), apoi punem Ipacoiul: Venit-au mai înainte de dimineaţă...,
Slavă... Şi acum... Condacul: De Te-ai şi pogorât în mormânt... Iar în locul Cântării: Sfinte Dumnezeule... cântăm: Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat.
Aliluia... (Se cuvine să ştim: că acest început al Sfintei Liturghii, cu Antifoanele, şi până la Cântarea: Câţi întru Hristos v-aţi botezat..., le cântăm în toată Săptămâna Luminată, până la Duminica cea nouă a Tomei.) Apoi urmează Prochimenul glas 8: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru dânsa, cu Stihul: Mărturisiţi-vă Domnului că este bun că în veac este mila Lui... Apostolul îl punem de la Fapte: Cuvântul cel dintîi l-am făcut..., Aliluia... glas 4: Tu înviind vei milui Sionul..., cu Stihul: Domnul din cer a privit pe pământ... Se pune Evanghelia de la Ioan, pe care, pentru a o citi, Diaconul se apropie şi zice: Binecuvântează Stăpâne pe binevestitorul..., apoi cel mai mare zice: Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Slăvitului... şi celelalte, după cum este arătat în Liturghier, apoi iese Diaconul la locul cel obişnuit în dreptul Uşilor Împărăteşti şi stă cu faţa către Răsărit, iar cel mai mare zice cu glas înalt, înaintea Sfintei Mese: Cu Înţelepciune drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie..., la fel zic şi toţi ceilalţi Preoţi

câţi sunt care slujesc, iar după dânşii, zic şi Diaconii, stând la locurile lor, departe de Sfânta Masă, până la uşile bisericii cele către Apus, unul după altul, iar mai în urmă decât toţi stă Arhidiaconul, deci toţi zic Sfânta Evanghelie, după ce zice cel mai mare, unul după altul, fiecare după starea lui, după cum e aşezat de cel mai mare.
Şi întîi începe cel mai mare: Din Sfânta Evanghelie de la Ioan citire! şi ceilalţi toţi zic, tot acelaşi Stih, iar cel mai mare, zice apoi: Să luăm aminte!, şi ceilalţi spun la fel, după care cel mai mare stând înaintea Sfintei Mese, cu faţa spre Răsărit, citeşte: La început era Cuvântul... şi celelalte, şi ceilalţi Preoţi spun tot acelaşi Stih, şi la fiecare Stih sau stare a Evangheliei, Eclesiarhul loveşte câte o dată în clopoţelul din Biserică, iar Paraclisierul loveşte în toaca cea mare, afară de Biserică şi apoi în clopotul cel mare.
Iar la Stihul cel final loveşte în toate clopotele şi în toaca cea mare şi în toaca cea mică, şi se săvârşeşpte, apoi, după rânduială Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.
În locul Axiorului cântăm: Îngerul a strigat celei cu dar dăruite..., apoi Irmosul: Luminează-te, Luminează-te... Punem Priceasna: Trupul lui Hristos primind şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi..., Aliluia... (de trei ori).
Iar când zice cel mai mare: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!, noi în locul Cântării: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, punem Troparul: Hristos a înviat din morţi... (o dată), iar cel mai mare zice: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău... iar noi răspundem Hristos a înviat din morţi... (o dată), după care când Preotul spune: Totdeauna acum şi pururea şi-n vecii vecilor.
Amin!, noi răspundem iarăşi: Hristos a înviat din morţi... (o dată).
După aceasta se pune Ectenia.
În locul Cântării: Fie numele Domnului binecuvântat... şi în locul Psalmului 33: Bine voi cuvânta pe Domnul..., cântăm Hristos a înviat din morţi... (de 12 ori) sau chiar de mai multe ori, până se împarte Anafora de către cel mai mare.
Apoi cel mai mare spune: Binecuvântarea Domnului este peste voi..., iar Strana răspunde Amin!, şi după aceasta cel mai mare în loc de: Slavă Ţie Hristoase Dumnezeul nostru..., spune: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi Strana continuă: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, după care cel mai mare zice Otpustul, având Crucea după obicei, aşa cum s-a arătat la Utrenie.

ÎNSEMNARE

Trebuie să se ştie şi aceasta: că Uşile Împărăteşti ale Altarului şi cele Mari şi cele Mici de la Strane, în toate Bisericile în toată Săptămâna cea Luminată nu le închidem nici chiar în vremea Împărtăşirii.

Trebuie să se ştie: cum că binecredincioşii creştini nu aduc carne în Biserică, ci în casă la Preot (probabil în casa de Prăznuire).
Iar Rugăciunea pentru ca să se Binecuvânteze bucatele de carne din Sfânta şi Marea Duminică a Paştelui o face Preotul în felul următor: Preotul zice: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru..., iar noi zicem: Hristos a înviat din morţi... (de trei ori), apoi Preotul: Domnului să ne rugăm..., iar noi: Doamne miluieşte... şi apoi Rugăciunea: Caută Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru spre bucatele de carne..., şi apoi Rugăciunea: Pentru ca să se binecuvânteze brânza şi ouăle..., care aduse fiind se pun în Pridvor, pentru că în Biserică, nicidecum nu se cuvine să fie puse, iar Preotul ieşind zice: Domnului să ne rugăm..., noi răspundem: Doamne miluieşte..., iar el spune Rugăciunea: Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru...

Trebuie să se ştie: că atât carnea cât şi prinosul cel alb, adică brânza şi ouăle nu sunt Paştele, nici Mielul, precum zic unii oarecare care şi primesc din acestea, cu toată evlavia, ca şi cum se împărtăşesc dintr-o oarecare sfinţenie, ci sunt o aducere normală, pentru că nu se poate ca să se aducă acestea ca şi o jertfă lui Dumnezeu, ci doar ca o Binecuvântare a celor ce încep după Post să mănânce carne, brînză şi ouă, pentru că cele puse înainte se Binecuvântează de către Preot cu Rugăciunea cea pentru mâncare.
Pentru că Paştele cel adevărat este însuşi Hristos, Mielul Cel ce ridică păcatele lumii, care în Sfântul Altar, întru Jertfa cea fără de sânge, întru Preacinstitele

Taine ale Cinstitului Său Trup şi ale Sângelui Său celui de viaţă fătător, se aduc de către Preot, lui Dumnezeu şi Tatălui, şi dintru Acelea cei ce mănâncă se împărtăşesc cu vrednicie (să se ştie), că Paştele cel adevărat îl mănâncă.
Şi pentru aceasta prinoasele cele aduse, care nu sunt Paşte, nu se cuvine să fie puse în Sfântul Altar sau în Biserică ci afară de Biserică, sau în Pridvor pentru ca prin Rugăciune să se binecuvinteze, aşa cum învaţă Canonul al treilea al Sfinţilor Apostoli, care zice: "Oricare episcop sau preot, în afară de cele gătite spre Jertfa Domnului, altele oarecare, care se aduc la Sfântul Altar, miere sau lapte sau în loc de vin, sicheră (adică o băutură tare) sau miel sau păsări sau oarecare animale sau linte, în afară de struguri vara şi untdelemn pentru candele şi tămâie pentru vremea Liturghiei, de toate acestea să se lepede şi afară să le scoată". Iar după Sinodul al VI-lea Ecumenic, la Sinodul Trulan, Canonul 99 zice: Ne-am înştiinţat precum că în părţile Armeniei şi aceasta se face: că unii oarecare, înăuntru în Sfintele Altare aduc părţi de carne fiartă Preoţilor, pe care jidoveşte le împărţesc.
Pentru aceasta am legiuit ca Biserica să se păzească fără prihană, că nu se cuvine nici unui Preot a primi părţi de multe feluri de cărnuri, de la cei ce le aduc ci îndestulaţi să fie cu acestea, care se aduc şi care să le împărţească cu cel ce le aduce.
Iar aducerea aceasta să se facă în afară de Biserică, iar dacă cineva nu face acestea atunci să se afurisească.

SLUJBA ARTOSULUI

În ziua Sfântului Paşte, după Otpustul Sfintei Liturghii, Preotul luând Icoana Învierii Domnului Hristos şi Diaconul primind de la alt oarecare Diacon, Artosul prin uşile bisericii, dacă va fi în Sfântul Altar (iar în oarecare Mănăstiri se pune pe Analogul din biserică, care este pregătit pentru aceasta, împreună cu Icoana Învierii Domnului şi mergând fraţii la Anaforă sărută mai întâi Icoana Praznicului, apoi Artosul) şi Diaconul luându-l pe el, adică Artosul, în paner, îl pune pe cap, el fiind îmbrăcat cu Stiharul şi având capul descoperit mergând înainte cu două sfeşnice aprinse şi cel mai mare şi fraţii toţi după rânduială ies cu Artosul (adică o pîine întreagă, ce se aduce prinos, fiind gătită pentru aceasta, având pe dânsa o cruce) şi merg din Biserică la masă, în locul Psalmului zicând Cântarea: Hristos a înviat...!
Iar Paraclisierul şi ceilalţi fraţi trag toate clopotele şi toacă în toaca cea mare şi în toaca cea mică.
După ce intrăm la masă Preotul pune Icoana Praznicului şi Artosul la locurile lor şi Citeţul zice: Hristos a înviat...! (de trei ori) şi Tatăl nostru...,
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte... (de trei ori) şi apoi: Binecuvântează Părinte!, şi cel mai mare zice: Hristoase Dumnezeule binecuvântează mâncarea şi băutura... şi celelalte, iar Citeţul zice: Amin!
Şi stăm fiecare la locul nostru, cu toată tăcerea şi bunăcuviinţa, şi se face mare mângîiere fraţilor.
Apoi începem a citi din această Sfântă zi, adică din însăşi ziua Purtătoare de Lumină, Tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur, la Capetele (Poruncile)Sfinţilor Apostoli, la masă, pe care o sfârşim la Duminica Tuturor Sfinţilor.
După obişnuita masă, sculându-se fraţii pun Artosul pe masă şi cântă: Hristos a înviat din morţi... (de trei ori), apoi Doamne miluieşte... (de trei ori) şi Binecuvântează Părinte! apoi Chelarul luând obişnuita Binecuvântare de la cel mai mare şi de la fraţi, zicând: Binecuvântaţi-mă Părinţi Sfinţiţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul..., iar noi răspunzând: Dumnezeu să te ierte şi să te binecuvânteze..., apoi luându-şi camilavca zice cu glas mare, în locul Rugăciunii: Mare este numele Sfintei Treimi..., Hristos a înviat! (o dată) iar noi răspundem: Adevărat a înviat!
Apoi acelaşi Chelar însemnând cu Semnul Crucii deasupra Artosului zice: Să ne închinăm Învierii Lui celei de a treia zi, şi pune Artosul pe Panaghiar, după care Chelarul aduce Artosul, cu Panaghiarul, la cel mai mare şi sărută Artosul şi după dânsul sărută toţi fraţii şi cântă Irmosul Cântării a noua: Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime... şi celelalte două Tropare ale aceleiaşi Cântării, şi iarăşi Irmosul: Luminează-te,

luminează-te... Şi după sărutarea Artosului de către toţi, Chelarul se întoarce şi-l pune inaintea celui mai mare şi zice Rugăciunea: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri..., iar noi zicem: Amin! şi cântăm Hristos a înviat...! (de trei ori), apoi zicem Slavă..., Ipacoiul: Venit-au mai înainte de dimineaţă...,
Şi acum... Condacul: De Te-ai şi pogorât în mormânt..., apoi Doamne miluieşte... (de trei ori), Binecuvintează Părinte!, iar cel mai mare zice: Binecuvântat fie Dumnezeu cel ce ne miluieşte şi ne hrăneşte pe noi din darurile sale cele bogate... şi celelalte, apoi noi zicem: Amin! iar cel mai mare zice: Dumnezeu să ierte şi să miluiască pe cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă... şi celelalte după rânduială.
Şi îndată ieşind de la masă intrăm în Biserică noi şi toţi fraţii după rânduială, fiecare după starea sa, mergând înainte Preotul cu Icoana Învierii Domnului Hristos şi Diaconul cu Artosul ducându-l pe capul său, iar clericii cântă Troparul: Hristos a înviat din morţi... Atunci Paraclisierul şi ceilalţi fraţi toacă în toaca cea mare şi în toaca cea mică şi trag toate clopotele, iar după ce intră cel mai mare şi fraţii în Biserică, Preotul şi Diaconul pun la locurile lor Icoana şi Artosul iar noi cântăm: Şi nouă ne-a dăruit viaţă veşnică... şi mergem fiecare la chilia sa.
Aşa se face Slujba Sărutării Artosului în toată Sfânta Săptămână cea Luminată până Sâmbătă.

Se cuvine să ştim: Că de se va întâmpla, ca un frate să meargă către Domnul întru această Sfântă Săptămână a Paştelui, pentru aceasta vezi toată Slujba zilelor acestora pentru cei adormiţi în Molitfelnic.

Paști

ÎNTRU ACEASTĂ SFÂNTĂ ŞI MARE SÂMBĂTĂ SEARA · ÎNCEPUTUL, CU DUMNEZEU SFÂNTUL, A PENTICOSTARULUI, ADICĂ A CINCIZECIMII, CARE SE ÎNCEPE DE LA SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI ŞI SE SFÂRSESTE ÎN DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR, CUPRINZÂND ÎN SINE SLUJBA DIN TOATE ZILELE · SLUJBA SFINTEI LITURGHII CARE SE FACE MAI DE DIMINEAŢĂ:

Săptămâna Luminată ține rânduiala Paștelui. Capitolul de mai jos e cel al serii.

ÎNTRU ACEASTĂ SFÂNTĂ ŞI MARE SÂMBĂTĂ SEARA

La zece ceasuri din zi sau şi mai devreme când va socoti cel mai mare, Paraclisierul toacă în toaca cea mare şi se trag toate clopotele prelung, şi adunându-ne în Biserică se îmbracă Preotul în toate veşmintele cele preoţeşti şi Diaconul în stihar şi binecuvântând Preotul începem Vecernia, zicând: Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... zicem Doamne miluieşte... (de 12 ori),
Slavă... Şi acum..., apoi Veniţi să ne închinăm... (de trei ori) şi Psalmul de seară obişnuit: Binecuvântează suflete al meu pe Domnul... După aceea Ectenia cea mare, cu Ecfonisul ei.
Cântăm Doamne strigat-am... pe glas 1, timp în care Preotul şi Diaconul mergând fac Proscomidia, şi noi punem Stihirile, pe opt, şi cântăm patru Stihiri ale Învierii, glas 1: Rugăciunile noastre cele de seară... timp în care Diaconul cădeşte toată Biserica şi pe fraţi după rânduiala obişnuită.
Punem apoi trei Stihiri Samoglasnice ale Triodului repetând una şi făcând astfel patru, glas 8: Astăzi iadul suspinând strigă..., (de două ori) şi celelalte câte o dată, Slavă... glas 6: Ziua de astăzi cu taină mai înainte a închipuit-o marele Moise...,
Şi acum... a Născătoarei, cea dintâi a glasului: Pe ceea ce este slava a toată lumea... Urmează Vohodul cu Evanghelia, Lumină lină... După aceea nu zicem Prochimen, ci îndată Preotul sau Diaconul spune Înţelepciune! şi Citeţul începe Citirile zilei din Triod, după rânduiala lor, care de toate sunt 15.
Iar după sfârşitul Citirilor punem Ectenia cea mică şi Preotul zice Ecfonisul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru... În locul Cântării Sfinte Dumnezeule... cântăm: Câţi întru Hristos v-aţi botezat... şi punem Prochimenul, glas 5: Tot pământul să se-nchine Ţie şi să-ţi cânte Ţie..., cu Stihul: Strigaţi Domnului tot pământul cântaţi numele Lui... Apostolul din Cartea cea către Romani: Fraţilor câţi întru Hristos Iisus ne-am botezat... Iar Aliluia... şi Psalmul lui David, nu-l zicem, ci după ce va zice Preotul: Pace Ţie..., Citeţul îndată, în loc de Aliluia... zice, Stihul, glas 7: Scoală-te Dumnezeule, judecă pământul că Tu vei moşteni întru toate neamurile... iar cântăreţii zic acelaşi Stih, după care se pun celelalte, cu Stihurile lor, la sfârşit se pune iarăşi Stihul: Scoală-te Doamne judecă pământul... Iar când se cântă acestea, Preotul şi Diaconul se dezbracă de veşminte şi se îmbracă cu veşminte albe.
Apoi se zice Evanghelia de la Matei: În seara Sâmbetei..., cu sfârşitul: Până la sfârşitul veacului.
Amin.
Şi după rânduială se pune Dumnezeiasca Liturghie a Marelui Vasile.
În locul Cântării Heruvicului

se cântă Troparul acesta glas 8: Să tacă tot trupul omenesc..., iar în locul Axionului se pune Irmosul: Nu te tângui pentru Mine maică... Priceasna: Sculatu-sa ca din somn Domnul şi a înviat mântuindu-ne pe noi..., apoi Aliluia... (de trei ori) şi se dă anafura de către Preot şi Otpustul, după care se face obişnuita Binecuvântare a pâinilor şi a vinului.
Preotul vine şi le cădeşte şi zice obişnuita Rugăciune a binecuvântării: Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binecuvântat cele cinci pâini... şi celelalte, apoi zicem: Amin şi Otpustul.

Se cuvine să ştim: că dacă pentru oarecare mare nevoie nu se face Liturghie, Atunci cântăm, la: Doamne strigat-am... Stihirile pe opt, trei ale Învierii, una a lui Anatolie şi trei ale Triodului, punându-le, pe patru, Slavă... glas 6: Ziua de astăzi cu taină mai înainte a închipuit marele Moise...,
Şi acum... a Născătoarei, cea dintîi a glasului: Ceea ce este slava a toată lumea... Vohodul cu cădelniţa, Lumină lină..., apoi Prochimenul glas 6: Domnul a împărăţit... şi Citirile zilei din Triod, după rânduiala lor.
Iar după sfârşitul Citirilor punem Ectenia: Să zicem toţi..., apoi Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta..., iar după aceasta iarăşi Ectenia: Să plinim rugăciunea noastră cea de seară...

La Stihoavnă

Punem Stihirile Învierii, glas 1: Cu patima ta Hristoase... şi celelalte trei, după Alfavita, cu Stihrile lor: Domnul a împărăţit...,
Slavă... Şi acum... a Născătoarei.
Iată s-a împlinit Proorocia Isaiei... Apoi Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... punem Troparul, glas 2: Iosif cel cu bun chip...,
Slavă... Când Te-ai pogorât la moarte...,
Şi acum... Mironosiţele femei... şi Otpustul.

Este dator Eclesiarhul ca să aibă grijă cu de-a dânsul, ca atunci când se va săvârşi Sfânta Liturghie să fie ceasul al doilea din noapte iar după Otpust nu ieşim din Biserică la masă ci stă fiecare la locul său în tăcere şi cu bună cucernicie.
Şi îndată intră bucătarul şi dă fraţilor câte o bucată de pîine, ca şi cum ar fi câte o prescură, fiind pregătite special pentru aceasta, încât să fie pâinea de câte o jumătate de kilogram, măsurată întocmai, şi le mai dă câte şase smochine sau finice şi câte un pahar de vin.
Iar unde nu este vin fraţii beau must de miere sau din secară, iar smochine se găsesc în cele mai multe părţi ale lumii.
Şi apoi gustându-le pe cele împărţite se pune îndată Citire mare din faptele Sfinţilor Apostoli, de la început şi Citeţul zice începutul, iar Preotul spune: Pentru Rugăciunile Sfinţilor Apostoli Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Iar după ce răspundem: Amin., începe Citeţul a citi.

Se cuvine să ştim: că în Învăţăturile Sfinţilor Apostoli şi în alte Îînvăţături ale oarecărora dintre Sfinţii Părinţi, poruncesc ca până la Cântarea Canonului să ajuneze credincioşii.
Sfântul al VI Sobor Ecumenic porunceşte să se ajuneze până la miezul nopţii, iar Tipicile Mănăstirii Studiţilor şi ale Ierusalimului şi al Sfântului Munte al Athosului zic ca, până la al treilea ceas din noapte să se săvârşească Slujba şi aşa să nu se mănânce nimic altceva în afară de pâine şi poame şi puţin vin.
Deci toate aceste aşa după cum trebuie le-am adunat aici şi le-am pus înaintea tuturor fraţilor noştri celor întru Hristos, precum s-a scris mai sus, după Tipicul cel părintesc, ca împreună după apusul soarelui, unde şi la ce vreme şi ceas ajunge Otpustul, trebuie să se toace.

Iar după această gustarea a fraţilor se face Citire de la aceleaşi Fapte ale Sfinţilor Apostoli, după cum s-a zis mai înainte şi să ia aminte cel mai mare al Bisericii, ca să se citească Faptele Apostolilor toate până la sfârşit, iar fraţii toţi să asculte cu luare aminte şi să nu se lenevească cineva şi să se dea la somn pe sine-şi, temându-se de spurcăciunea ispititorului vrăjmaş, pentru că în nişte vremi ca acestea şi în aceste locuri se sârguieşte duşmanul a spurca pe monahii cei ce nu iau aminte şi nu se păzesc pe ei şi sunt somnoroşi.
Şi se schimbă Citeţul şi se citeşte până la ceasul al noălea din noapte.
După aceea aprinde Paraclisierul toate candelele şi luând Binecuvântarea de la

cel mai mare, merge şi toacă în toaca cea mică, iar Citeţul încetează Citirea.
Şi îndată Binecuvântând Preotul, zicem: Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru..., Doamne miluieşte...(de 12 ori),
Slavă... Şi acum..., Veniţi să ne-nchinăm... (de trei ori) şi Psalmul 50.
Apoi cântăm Canonul Sâmbetei celei Mari, glas 6: Pe cela ce a acoperit cu valul mării..., Irmosul punându-se de câte două ori şi Troparele punându-le pe doisprezece, cu Stihrile Cântărilor, iar la sfârşit cântând Irmosul amândouă stranele împreună.
După Cântarea a treia punem Sedealna, glas 1, însuşi Podobnia: Mormântul Tău Mântuitorule...,
Slavă... Şi acum... tot aceasta.
Şi se citeşte Cuvântul Sfântului de Epifanie al Ciprului, al cărui început este: Ce este astăzi această tăcere multă că Împăratul doarme... După Cântarea a şasea punem Condacul şi Icosul Sâmbetei celei Mari: Cel ce a încuiat adâncul... şi citim din Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, cel de la sfârşitul Evangheliei lui Matei, sau din Cuvântul Sfântului Ioan, de la Cuvântul pentru Înviere După aceasta punem Cântarea a şasea şi celelalte.
După Cântarea a noua punem Irmosul cel de pe urmă în amândouă stranele împreună.
Apoi Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... punem Troparul glas 2: Când Te-ai pogorât la moarte... şi Ectenia: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule..., apoi Otpustul cel scris mai înainte.

SERIA A PATRA

ÎNCEPUTUL, CU DUMNEZEU SFÂNTUL, A PENTICOSTARULUI, ADICĂ A CINCIZECIMII, CARE SE ÎNCEPE DE LA SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI ŞI SE SFÂRSESTE ÎN DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR, CUPRINZÂND ÎN SINE SLUJBA DIN TOATE ZILELE

La ceasul Utreniei, Paraclisierul luând Binecuvântare de la cel mai mare, iese şi toacă în toaca cea mare şi trage toate clopotele şi apoi intrând în Biserică aprinde toate lumânările şi candelele, apoi pregăteşte două vase cu cărbuni aprinşi şi pune într-însele multă tămîie binemirositoare, apoi pune un vas cu tămâie în mijlocul Bisericii, iar pe altul îl pune în Sfântul Altar ca să se umple toată Biserica de bună mireasmă.
După aceea cel mai mare intrând în Sfântul Altar împreună cu Preoţii şi cu Diaconii se îmbracă în toate veşmintele Preoţeşti cele prealuminate, iar Eclesiarhul împarte apoi lumânări fraţilor, după care luând Cinstita Cruce, Diaconul luînd cădelniţa, iar Preotul Sfânta Evanghelie şi alt Preot Icoana Învierii Domnului Hristos, iar apoi încuind uşile bisericii cele dinspre Apus, îşi întorc feţele către Apus, iese cel mai mare împreună cu Preoţii şi cu Diaconii, mergând în pridvor, ieşind pe uşile cele dinspre miazănoapte, înaintea lor mergând Diaconii cu două sfeşnice aprinse şi amândouă stranele cântând Stihira glas 6: Învierea Ta Hristoase Mântuitorule... (Această Stihiră nu se află în nici un Tipic, nici în Penticostar, ca să fie cântată aici) Apoi se toacă îndelung şi se trag toate clopotele şi mergând în pridvor stau cu Evanghelia şi cu Icoanele, cu feţele către Apus după cum s-a arătat mai sus.
Apoi cel mai mare ia cadelniţa cu tămîie, de la Diacon, ţinându-o în mâna dreaptă şi crucea în mâna stângă şi cădeşte Icoanele, apoi pe clerici şi pe fraţi după obicei.
Iar Diaconul merge înaintea lui cu lumânarea aprinsă şi fraţii stau ţinându-şi lumânările lor, rugându-se cu luare aminte pentru sine şi mulţumind Domnului Hristos Dumnezeul nostru Celui ce a pătimit pentru noi şi a înviat din morţi.
Şi după sfârşitul cădirii merge cel mai mare înaintea uşii celei mari a bisericii şi cădeşte pe Diacon, care stă înaintea lui cu lumânarea aprinsă.
Iar Diaconul ia cădelniţa din măna celui mai mare şi îl cădeşte el, pe cel mai mare, iar după aceea cel mai mare luând cădelniţa şi stând înaintea uşilor bisericii, cu faţa către Răsărit şi însemnând cu semnul Sfintei Cruci uşile cele mari ale Bisericii, (care sunt încuiate) cu cădelniţa în mâna dreaptă, ţinând Cinstita Cruce în mâna stângă, iar Sfeşnicele stând în amândouă părţile, strigă cu mare glas Slavă Sfintei şi celei deofiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi-n vecii vecilor.
Amin., după care noi răspundem: Amin! şi imediat începe cel mai mare împreună cu ceilalţi slujitori Săptămâna cânte cu mare glas Troparul glas 5: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Acest Tropar se cântă de cel mai mare şi de slujitorii împreună cu dânsul, de trei ori şi noi de asemenea cântăm acelaşi Tropar, cu dulce Cântare, tot de trei ori.
Apoi cel mai mare zice Stihrile, primul Stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui..., după fiecare Stih noi cântăm Troparul: Hristos a înviat din morţi..., tot câte o dată, Stihul al doilea: Precum se stinge fumul să se stingă..., Hristos a înviat din morţi..., Stihul al

treilea: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu..., iarăşi Hristos a înviat din morţi..., Stihul al patrulea: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul..., şi iarăşi Hristos a înviat din morţi..., apoi Slavă... şi iarăşi Hristos a înviat din morţi...,
Şi acum..., iarăşi Hristos a înviat din morţi... (o dată).
Apoi cel mai mare cântă cu glas mare: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând... şi deschide uşile bisericii şi intră cel mai mare cu Cinstita Cruce, mergându-i înainte două Sfeşnice aprinse, iar fraţii cântând: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le... Apoi paraclisierul toacă în toaca cea mare şi în cea mică, şi se trag toate clopotele, şi intrând cel mai mare cu Preoţii în Sfântul Altar, Diaconul zice Ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne rugăm..., Preotul spunând Ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava... şi Întîistătătorul începe Canonul, alcătuit de Sfântul Ioan Damaschinul, glasul 1, Irmosul: Ziua Învierii..., Irmoasele punându-se de câte patru ori, iar Troparele punându-se pe doisprezece, cu Stihul: Hristos a înviat! din morţi... şi iarăşi la sfârşit, fiecare strană cântă Irmosul, câte o dată.
Iar după sfârşitul Cântării se pune drept Catavasie acelaşi Irmos: Ziua Învierii... şi după aceea Troparul: Hristos a înviat din morţi... (de trei ori).
Începutul Canonului totdeauna, la fiecare stare, îl face Întîistătătorul, atât când se începe la Strana cea din dreapta cât şi când se începe la Strana cea din stânga.
Iar la începutul Canonului la Cântarea cea dintîi, cel mai mare cădeşte Sfintele Icoane, apoi amândouă stranele şi pe fraţi, după rânduială zicând: Hristos a înviat! şi fraţii răspund: Adevărat a înviat!
De asemeni, la fiecare Cântare se face cădire, după cum s-a arătat mai înainte, de către Preotul cel de rând, mergându-i înainte Diaconul cu lumânarea aprinsă.
Apoi după Cântare Diaconul zice Ectenia cea mică din afara Sfântului Altar, după cum s-a scris în această Sfântă zi, iar Ecfonisul îl spune Preotul din Altar: Că a Ta este stăpânirea... După prima Cântare se cântă Irmosul, de către Strana cea dreaptă, iar după a treia Cântare se cântă de Strana cea din stânga.
La fel cântăm şi după celelalte Cântări.
După Cântarea a treia se pune Ecfonisul: Că Tu eşti Dumnezeul nostru..., apoi Ipacoiul glas 4: Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu Maria şi au aflat piatra răsturnată de pe mormânt... şi Citire din Cuvântul Sfântului Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, al cărui început este: Pe straja mea voi sta... Iar după Citire fraţii îşi aprind iarăşi lumânările.
După Cântarea a patra şi după sfârşitul Cântării a patra, se pune Ectenia cea mică de către Diacon şi Ecfonisul îl zice Preotul, după cum s-a arătat: Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti... După Cântarea a cincea se pune iarăşi Ectenia cea mică, cu Ecfonisul: Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău... Iar după Cântarea a şasea se pune Ecfonisul: Că Tu eşti Împăraul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre... Apoi Condacul, glas 8: De Te-ai şi pogorât în mormânt Cela ce eşti fără de moarte..., apoi Icosul şi citim Sinaxarul.
După care cântăm: Învierea lui Hristos văzând... (de trei ori) şi punem Stihira glas 6: Înviind Iisus din mormânt... (de trei ori).
Apoi cântăm şi celelalte trei Cântări.
După Cântarea a şasea se pune Ectenia cea mică, cu Ecfonisul: Fie stăpânirea Împărăţiei Tale..., după Cântarea a opta se pune Ectenia cea mică, cu Ecfonisul: Că s-a binecuvântat numele Tău..., iar la Cântarea a noua cântăm Stihirile Mărimilor Praznicului Paştelui şi după dânsele punem Ectenia cea mică, cu Ecfonisul: Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti..., apoi Luminânda: Cu trupul adormind... (de trei ori).

La Laude

Punem Toată suflarea... pe glas 1 şi Stihrile le punem, pe patru, cântând Stihirile Învierii glas 1: Lăudăm Hristoase patima Ta cea mântuitoare... şi alte trei Stihiri, apoi cântă împreună amândouă stranele Stihirile Paştelui, glas 5, cu Stihurile lor: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui..., Stihira: Paştele cele Sfinţite nouă astăzi s-au arătat... şi celelalte trei Stihiri, cu Stihrile lor, Slavă... Şi acum... glas 5: Ziua Învierii să ne luminăm popoare cu prăzmuirea..., apoi Troparul: Hristos a Înviat..., pe care îl cântăm de mai multe ori până se sărută fraţii unii pe alţii, cu sărutarea iubirii.
La fel fac şi Preoţii, împreună cu cel mai mare şi cu Diaconii în Sfântul Altar.
Venind la cel mai mare Preoţii zic: Hristos a înviat! şi cel mai mare răspunde: Adevărat a înviat!, aşa făcând la fiecare în parte.
Apoi cel mai mare luând Cinstita Cruce iese şi stă afară înaintea Sfintelor Uşi Împărăteşti, la fel şi

toţi Preoţii şi Diaconii câţi sunt, luând fiecare dintre dînşii Sfinte Evanghelii şi Cinstite Cruci, fiecare după rânduiala şi după starea sa, ies şi ei şi stau toţi pe rând în partea dreaptă a celui mai mare, după care vin către ei fraţii cei mai cinstiţi întru cele bisericeşti şi bătrânii, unul după altul şi plecându-se puţin înaintea celui mai mare sărută fiecare Cinstita Cruce din mâna celui mai mare şi Sfânta Evanghelie, pe care o ţine Preotul, apoi şi celelalte Icoane, după care îşi dă şi el Icoana pe care o ţine în mâini, de o sărută cel mai mare şi Preoţii şi Diaconii.
Apoi sărută dreapta celui mai mare, de asemenea şi la ceilalţi Preoţi, face acelaşi lucru, spunând: Hristos a înviat! iar ei răspunzând: Adevărat a înviat!
Şi la fel fac şi Preoţii şi monahii unul cu celălalt, după care se aşază în partea dreaptă a Preoţilor şi a Diaconilor, unul după altul, iar după dânşii se aşează şi mirenii, care de asemeni merg şi fac sărutare, la fel fac şi lucrătorii Mănăstirii, după aceeaşi rânduială, se sărută unul pe altul.
Şi se face între dânşii mare tăcere, iar după sărutare se citeşte Cuvântul cel de Învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur, de către cel mai mare, sau de către Eclesiarh: De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu..., în timpul căruia nu se stă jos, ci stăm toţi în picioare ascultând, apoi se cântă Troparul Sfântului, glas 8: Darul gurii tale ca o lumină de foc strălucind..., iar după aceasta Diaconul zice Ecteniile: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule... şi: Să plinim rugăciunele noastre cele de dimineaţă Domnului..., iar după Ecfonis, Diaconul zice: Înţelepciune!, iar noi: Binecuvintează!, iar cel mai mare spune: Cel ce este binecuvântat Hristos Dumnezeul nostru... şi noi răspundem Amin!, apoi răspundem: Întăreşte Dumnezeule Sfântă şi Dreaptă credinţa dreptmăritorilor creştini..., apoi cel mai mare ţinând Cinstita Cruce, în loc de: Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noatră slavă Ţie..., cântă Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi apoi cântăm noi: Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!
Şi îndată cel mai mare zice Otpustul: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, Adevăratul Dumnezeul nostru..., şi celelalte.
Apoi înălţând Cinstita Cruce zice: Hristos a înviat! (de trei ori) şi noi răspundem de fiecare dată: Adevărat a înviat!, tot (de trei ori), apoi cântăm Hristos a înviat...! (de trei ori) tot Troparul şi după dânsul, tot cu cântare zicem şi sfârşitul: Şi nouă ne-a dăruit viaţă veşnică să ne închinăm Învierii lui celei de a treia zi!
După aceasta se cântă La mulţi ani! şi sărutăm Cinstita Cruce cea ţinută în mâna celui mai mare.
Urmează Ceasul 1, la care zicem Hristos a înviat...! (de trei ori), Învierea lui Hristos văzînd..., tot (de trei ori), apoi Ipacoiul (o dată): Venit-au mai înainte de dimineaţă... şi Condacul (o dată): De Te-ai şi coborât în mormânt..., după care zicem aceste Tropare, câte (o dată): În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu...,
Slavă...: Ca un purtător de viaţă... Şi acum... al Născătoarei: Ceea ce eşti Sfinţit lăcaş Dumnezeesc al Celui Preaînalt bucură-te... Apoi Doamne miluieşte... (de 40 de ori),
Slavă... Şi acum...: Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvântează Părinte!
Iar Preotul spune Rugăciunea: Pentru Rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri..., iar noi spunem Amin!, apoi iarăşi zicem: Hristos a înviat...! (de trei ori),
Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte... (de trei ori), Părinte Binecuvântează!
Iar Preotul face Otpustul Ceasului 1.
Şi în acelaşi fel se cântă şi în loc de Ceasul 3 şi de Ceasul 6, înaintea Sfintei Liturghii, deasemenea şi înaintea Vecerniei, în loc de Ceasul 9, în loc de Pavecerniţă şi în loc de Miezonoptică se face aceeaşi rânduială a Ceasului 1.

Triod sau Penticostar

ÎNTRU SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI SEARA

Capitolul acoperă zilele 1 până la 5 față de Paști. Ziua aleasă este 4. Rânduiala e cea a capitolului, nu o slujbă scrisă aparte pentru fiecare zi a intervalului.

ÎNTRU SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTELUI SEARA

Cărțile de slujbăSlujbele zilei, în română și în greacă

Penticostar

JOI ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ Miercuri în săptămâna luminatăUtrenia · Liturghia

Τῌ ΠΕΜΠΤῌ ΤΗΣ ΔΙΑΚΑΙΝΗΣΙΜΟΥΕΝ Τῼ ΕΣΠΕΡΙΝῼ · ΕΙΣ ΤΟΝ ΟΡΘΡΟΝ

Rânduiala slujbelor, cu textul întreg

Vecernia: Ceaslovul (Ceasul al nouălea și Vecernia) · Liturghierul (partea preotului) · Ἑσπερινός — în seara dinainte; în Săptămâna Luminată, cu cântările din Penticostar
Ceasurile Paștilor: Ceaslovul (Ceasurile Paștilor) · Αἱ Ὧραι τοῦ Πάσχα — în Săptămâna Luminată se cântă în locul Pavecerniței, Miezonopticii și Ceasurilor
Utrenia: Ceaslovul (Utrenia și Ceasul întâi) · Liturghierul (partea preotului) · Ὄρθρος · Ὥρα α' — în Săptămâna Luminată, Utrenia Paștilor din Penticostar
Liturghia: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur (Liturghierul) · Λειτουργία τοῦ Χρυσοστόμου

Textele românești: arhiva ortodox007 (Minei, Octoih, Triod, Penticostar, Ceaslov) și Liturghierele; cele grecești: glt.goarch.org.

Săptămâna Luminată ține rânduiala Paștelui. Slujba Învierii este la «Începutul zilei», iar vecernia din seara Paștelui este la «Vecernie».
Mineiul se lasă deoparte în Săptămâna Luminată, afară de ziua în care tipicul are potrivire cu Săptămâna Luminată.
Vecernia din capitolul zilei este cea din seara precedentă: ea deschide ziua liturgică. Catismele de la «vecernie» din cap. 19 sunt cele din seara datei alese.
Hramul bisericii este local. Tipicul îl rânduiește în capitolele 4, 6 și 17.