Înţelepciunea lui Solomon 11
- Ea le-a sporit lucrările prin mâna unui sfânt profet. †
- Au străbătut o pustie nelocuită şi şi-au întins corturile în locuri neumblate.
- Au ţinut piept duşmanilor şi i-au dat înapoi pe potrivnici. †
- În setea lor, Te-au chemat: apă li s’a dat dintr’o stâncă seacă şi din piatră aspră şi-au astâmpărat setea. †
- Astfel, ceea ce pentru vrăjmaşii lor fusese pedeapsă lor le-a fost binecuvântare la vreme de nevoie.
- Şi’n locul izvorului nesecat al marelui fluviu, tulburat cu sânge noroios †
- – pedeapsă pentru o poruncă ucigătoare de copii –, le-ai dat [alor Tăi], celor deznădăjduiţi, apă din belşug, †
- arătându-le prin setea de care suferiseră cum i-ai pedepsit Tu pe vrăjmaşii lor.
- Prin încercările lor – care nu erau altceva decât certări ale milei – au înţeles cum erau chinuiţi nelegiuiţii sub judecata mâniei, †
- căci pe ei i-ai încercat ca un părinte care dojeneşte, dar pe aceia i-ai pedepsit ca un rege neîndurător, care osândeşte. †
- Şi cei de-acolo, şi cei de-aici sufereau deopotrivă,
- de vreme ce-i cuprindea o îndoită tristeţe şi suspinau la amintirea a ceea ce se petrecuse;
- când însă au priceput că ceea ce pentru ei fusese pedeapsă era spre binele celorlalţi, L-au recunoscut pe Domnul;
- căci Acela pe care odinioară L-au lepădat şi L-au avut de batjocură la urma urmelor s’au minunat de El, după ce suferiseră de o sete alta decât a celor drepţi. †
- Dar pentru gândurile lor nebuneşti şi vinovate care-i duceau în rătăcire şi îi făceau să se’nchine la reptile bezmetice şi la fiare becisnice, Tu le-ai trimis, ca pedeapsă, o hoardă de dobitoace becisnice, †
- pentru ca ei să ştie că-au fost pedepsiţi pe unde-au păcătuit. †
- Mâna Ta cea atotputernică – aceea care a făcut lumea dintr’o materie fără chip – nu s’a împiedicat să trimită asupră-le o gloată de urşi sau de lei fioroşi, †
- sau chiar fiare necunoscute, făcute pe loc, pline de turbare, scoţând pe nări suflare’nflăcărată, răspândind un fum puturos sau scăpărând din ochi fulgere înfricoşătoare, †
- în stare nu numai să-i spulbere cu răutatea lor, ci să-i nimicească prin simpla lor cumplită’nfăţişare. †
- Dar şi fără aceasta, ei puteau pieri doar la o suflare, urmăriţi de dreptatea răzbunătoare, vânturaţi de suflarea puterii Tale. Ci Tu pe toate le-ai rânduit cu măsură, număr şi cumpănă. †
- Căci marea Ta putere e pururi în slujba Ta, şi cine-i va sta împotrivă tăriei braţului Tău? †
- Întreaga lume e pentru Tine ca un grăunte în cumpănă, ca stropul din rouă dimineţii căzută pe pământ.
- Dar Tu ai milă de toţi, tocmai fiindcă poţi totul, Tu închizi ochii asupra păcatelor oamenilor pentru ca ei să se pocăiască. †
- Căci Tu iubeşti tot ceea ce există şi nu Te dezguşti de nimic din ceea ce ai făcut; că dac’ai fi urât ceva, nu l-ai fi plăsmuit. †
- Şi cum ar fi rămas ceva, dacă Tu nu l-ai fi vrut? sau cum s’ar fi păstrat ceva, dacă Tu nu l-ai fi chemat?
- ci Tu cruţi totul, de vreme ce totul e al Tău, Stăpâne, iubitorule al sufletelor! †