Romani 8
- Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus. †
- Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m’a eliberat din legea păcatului şi a morţii, †
- pentru că ceea ce-i era cu neputinţă legii – fiind ea slabă prin trup – a săvârşit Dumnezeu: trimiţându-L pe Fiul Său într’un trup asemănător cu acela al păcatului şi pentru păcat , El a osândit păcatul în trup, †
- pentru ca dreptatea legii să se plinească’ntru noi, cei ce nu ne purtăm după trup, ci potrivit duhului. †
- Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh, pe cele ale duhului. †
- Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viaţă şi pace; †
- de vreme ce cugetul trupului este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, căci nu i se supune legii lui Dumnezeu; că nici nu poate, †
- iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu. †
- Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. †
- Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o parte trupul e mort în virtutea păcatului , iar pe de altă parte duhul e viaţă în virtutea dreptăţii . †
- Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Iisus Hristos din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuieşte în voi. †
- Drept aceea, fraţilor, datori suntem, dar nu trupului ca să vieţuim după trup – †
- că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi. †
- Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu. †
- Pentru că n’aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte ! †
- Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. †
- Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă într’adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca’mpreună cu El să ne şi slăvim. †
- Într’adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi. †
- Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu . †
- Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă †
- că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu. †
- Căci ştim că pân’acum toată făptura suspină laolaltă şi suferă’n durerile naşterii .
- Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce avem pârga Duhului , şi noi înşine suspinăm lăuntric, nerăbdători aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. †
- Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduieşti, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede? †
- Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. †
- De asemenea, şi Duhul îi vine slăbiciunii noastre într’ajutor; că nu ştim să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuşi mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit;
- iar Cel care cercetează inimile ştie care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijloceşte El pentru sfinţi. †
- Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său; †
- că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulţi fraţi . †
- Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvit . †
- Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră? †
- El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El? †
- Cine va aduce pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptăţire; †
- cine este cel ce osândeşte?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce şi mijloceşte pentru noi?!… †
- Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!… †
- Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de’njunghiere. †
- Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. †
- Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, †
- nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru. †