Romani 14

23 versete·citire ~3 min

  1. Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile . †
  2. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. †
  3. Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit. †
  4. Cine eşti tu, cel ce judeci pe servul altuia ? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ţine’n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept. †
  5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să-şi aibă’n minte deplina sa încredinţare. †
  6. Cel ce ţine ziua , pentru Domnul o ţine; şi cel ce nu ţine ziua, pentru Domnul n’o ţine. Şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi-I mulţumeşte lui Dumnezeu. †
  7. Că nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. †
  8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. †
  9. Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. †
  10. Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l dispreţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. †
  11. Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul şi toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu. †
  12. Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu. †
  13. Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire . †
  14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine ; dar pentru cel ce gândeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este. †
  15. Dacă însă, din pricina mâncării , fratele tău se mâhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos. †
  16. Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat, †
  17. căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt; †
  18. şi cel ce’ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. †
  19. Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace şi pe cele spre zidirea unuia de către altul. †
  20. Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre’mpiedicare. †
  21. E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se’mpiedică, se poticneşte sau slăbeşte. †
  22. Credinţa pe care o ai, s’o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se osândeşte pe sine în ceea ce alege . †
  23. Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n’o face din credinţă. Şi tot ce nu-i din credinţă e păcat. †