Matei 14
- În vremea aceea, tetrarhul Iro a auzit de faima lui Iisus. †
- Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el”. †
- Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său; †
- pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie”. †
- Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet. †
- Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod. †
- Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. †
- Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”. †
- Şi regele s’a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. †
- Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. †
- Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. †
- Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I dea de ştire lui Iisus. †
- Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi. †
- Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s’a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. †
- Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare”. †
- Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce”. †
- Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. †
- Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!” †
- Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor. †
- Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. †
- Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. †
- Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. †
- Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage în deosebi . Şi făcându-se seară, era singur acolo. †
- Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. †
- Iar la a patra strajă din noapte , Iisus a venit la ei umblând pe mare. †
- Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s’au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat. †
- Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” †
- Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă”.
- El i-a zis: „Vino!” Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus. †
- Dar văzând vântul puternic, s’a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!” †
- Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” †
- Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit. †
- Iar cei din corabie I s’au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” †
- Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret. †
- Şi cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii. †
- Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau. †