Judecători 5
- În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
- „Descoperire’n Israel când tot poporul’n luptă se îndeamnă! Pe Domnul binecuvântaţi-L!
- Auziţi, voi, regi, şi luaţi aminte, voi, satrapi: Eu Domnului îi voi cânta, cântări voi înălţa Dumnezeului lui Israel.
- Doamne, când ai ieşit Tu din Seir şi când treceai prin padina Edomului, pământul se cutremura, cerul se tulbura şi norii picuri picurau, de ploaie; †
- munţii se clătinau de faţa lui Elohim , Domnul, Sinaiul acesta de faţa Domnului, Dumnezeului lui Israel. †
- În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei pustii făcut-au căile, iar ei umblau pe-alături, pe strâmbe căi umblau. †
- În Israel slăbeau vitejii, se sleiau pân’ ce s’a ridicat Debora, pân’ ce s’a ridicat în Israel o mamă.
- Ales-au dumnezei străini, războiu-atunci bătea la porţi: nici pavăză, nici suliţă, nimic în cele patruzeci de mii ale lui Israel! †
- În ce-i e rânduit lui Israel, acolo-mi este inima. Voi, cei din popor, voioşi de luptă, pe Domnul binecuvântaţi-L!
- Voi, cei ce’n amiază călăriţi pe cenuşiile asine, voi, cei ce staţi pe tron de judecată şi bateţi drumul laolaltă cu cei ce judecă din mers, gândiţi-vă!
- Voioase sunete vor înălţa cei din taraful veselelor hore; acolo vor grăi de fapte drepte. O, Doamne fă să se’nmulţească dreptăţile în Israel! Atunci poporul Domnului s’a coborât acasă, în cetăţi.
- Trezeşte-te, deşteaptă-te, Debora, trezeşte-te deşteaptă-te şi cântă! Ridică-te, Barac, şi fă-ţi-i robi pe cei ce te-au robit, tu, fiu al lui Abinoam!
- Atunci s’a preamărit puterea lui. O, Doamne, umileşte-i pe cei mai tari ca mine!
- El, Efraim, i-a smuls din rădăcini în Amalec; Veniamin, în spate, cu ai săi; Machir s’a coborât cu mine să-şi caute duşmanii; din Zabulon s’au coborât acei ce poartă pană pentru scris.
- Şi prinţi din Isahar sunt cu Debora şi Barac, aşa că pedestraşii lui Barac trimişi au fost de către el în vale, în partea de moşie a lui Ruben. Grele’ncercări pentru o biată inimă!
- De ce şedeau ei oare între stâni?: s’audă behăitul turmelor pentru oştirile lui Ruben. Grele’ncercări pentru o biată inimă!
- Peste Iordan e Galaad, acolo corturile şi le-a’ntins. De ce rămâne Dan în luntri? Aşer stă jos pe ţărmul mării, în porturi corturi şi-a întins.
- Şi Zabulon, popor care-şi aruncă viaţa către moarte, şi Neftali pe dealul din câmpie. †
- Regi au venit la ei şi s’au întins în rânduri de bătaie. Atunci încoronaţii Canaanului s’au războit la Taanac, pe apa Meghiddonului, dar n’au luat nici o pradă de argint. †
- Stelele’n cer s’au rânduit de luptă şi s’au bătut cu oastea lui Sisera. †
- Pârâul Chişon i-a aruncat la mal, vechiul pârâu, pârâul lui Chişon… Puternicul meu suflet îl va călca’n picioare! †
- Când unghiile cailor s’au rupt, vitejii lor fugeau mâncând pământul †
- să blesteme cetatea lui Meroz.
- O, binecuvântată fie’ntre femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! O, binecuvântată fie ea peste femeile din corturi! †
- Acela apă i-a cerut, ea lapte dintr’un blid i-a dat şi unt cu care prinţii se hrănesc. †
- Şi mâna stângă la ţăruş a’ntins’o şi dreapta ei la maiul de bătut: cu maiul pe Sisera l-a izbit şi capul i l-a sfredelit şi tâmplele c’un singur cui i le-a străpuns. †
- El i s’a zvârcolit chiar la picioare, chiar la picioare i-a murit: cum a intrat, aşa s’a dus…
- Mama lui Sisera pe fereastră se tot uita, şi iată c’a strigat: De ce’ntârzie carul său să vină? de ce în drum nu i se-arată carele?…
- Femeile’nţelepte-i răspundeau, dar ea din nou se întreba în sine:
- Au nu cumva el stă şi’mparte prăzi? El va fi darnic fiecărui om. Haine pestriţe, prăzi pentru Sisera, haine pestriţe, pradă de tot felul, şi ţesături cu aur înflorite sunt prăzi bogate pe grumazul său…
- Doamne, aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi! Iar cei ce Te iubesc să fie ca răsăritul soarelui puternic!” †
- Şi patruzeci de ani a fost în ţară pace.