Ieremia 31

40 versete·citire ~5 min

  1. În vremea aceea – zice Domnul – Eu voi fi Dumnezeul neamului lui Israel, iar ei Îmi vor fi Mie popor.
  2. Aşa grăit-a Domnul: Era încă viu când l-am găsit în pustie laolaltă cu cei ucişi de sabie: – Duceţi-vă şi nu-l nimiciţi pe Israel!
  3. Domnul de departe i S’a arătat: Cu iubire veşnică te-am iubit, de-aceea te-am atras către’ndurare.
  4. Că Eu te voi zidi, iar tu zidită vei fi, fecioară a lui Israel; din nou îţi vei lua tamburina şi vei ieşi cu ceata celor ce merg la dans.
  5. Sădiţi vii pe munţii Samariei, sădiţi şi lăudaţi!
  6. Fiindcă-i o zi când paznicii de pe muntele lui Efraim vor face chemare: «Sculaţi-vă şi suiţi-vă în Sion la Domnul Dumnezeul vostru!».
  7. Că aşa grăieşte Domnul către Iacob: Veseliţi-vă şi nechezaţi peste coama neamurilor!; faceţi vestire şi lăudaţi! Ziceţi: «Domnul Şi-a mântuit poporul, rămăşiţa lui Israel!».
  8. Iată, Eu îi aduc de la miazănoapte; de la marginea pământului îi voi aduna la sărbătoarea Paştilor ; şi [poporul] va naşte mulţime de copii şi ei se vor întoarce aici.
  9. Cu plângere au plecat, cu mângâiere îi voi aduce îndărăt, pe curgeri de ape făcându-i să-şi afle calea cea dreaptă în care nu se vor rătăci; căci Tată M’am făcut Eu lui Israel, iar Efraim este întâiul-Meu-născut.
  10. Auziţi, voi, neamuri, cuvintele Domnului şi vestiţi-le la insulele cele de departe ! Ziceţi: «Cel ce l-a risipit pe Israel, Acela îl va şi aduna şi-l va păzi precum păstorul turma.
  11. Că Domnul l-a mântuit pe Iacob; El l-a scăpat din mâna celor mai tari decât el. Şi ei vor veni şi’n muntele Sionului se vor veseli.
  12. Şi vor veni la bunătăţile Domnului, la pământul grâului şi al vinului şi al poamelor şi al vitelor şi al oilor; şi fi-va sufletul lor ca un pom roditor, iar ei nu vor mai flămânzi.
  13. Atunci fecioarele se vor bucura în adunare de tineri şi se vor bucura bătrânii; plânsul lor în bucurie îl voi preschimba şi veseli îi voi face.
  14. Voi lărgi sufletul preoţilor, fiii lui Levi, şi cu vin îl voi înveseli şi poporul se va sătura de bunătăţile Mele».
  15. Aşa zice Domnul: Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire şi jale: Rahela nu vrea să-şi înceteze plânsul pentru copiii ei, fiindcă nu mai sunt.
  16. Aşa zice Domnul: Să înceteze glasul tău din plâns şi ochii tăi din lacrimile tale; că pentru lucrarea ta e o răsplată şi ei se vor întoarce din ţara duşmanilor.
  17. Statornic [aşezământ va fi] pentru copiii tăi.
  18. L-am auzit pe Efraim tânguindu-se: «Tu m’ai pedepsit, eu am fost pedepsit, eu ca un viţel nu m’am învăţat: întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu.
  19. Că după robia mea m’am pocăit; şi după ce am cunoscut, am suspinat pentru zilele ruşinii şi Ţi-am arătat că din tinereţile mele primit-am ocară ».
  20. Efraim e fiu iubit, copil plăcut Îmi este Mie, că de dragul cuvintelor Mele care sunt într’însul Îmi voi aduce pururi aminte de el; iată de ce M’am grăbit spre el: mila Mea va fi de-a pururi asupră-i – zice Domnul.
  21. Găteşte-te, Sioane! Răzbună-te: Pune-ţi inima pe umeri şi vezi-ţi căile! Întoarce-te, fecioară a lui Israel, pe calea pe care te-ai dus!; plângând întoarce-te la cetăţile tale!
  22. Până când îţi vei întoarce pasul, tu, fiică lipsită de cinste? Că Domnul a făcut ocrotire pentru răsaduri noi ; sub ocrotire vor umbla oamenii prin preajmă.
  23. Că aşa grăit-a Domnul: Ei încă vor mai grăi cuvântul acesta în ţara lui Iuda şi’n cetăţile din ea atunci când Eu voi întoarce robimea: «Binecuvântat fie Domnul în sfântul Său munte al dreptăţii!».
  24. Şi fi-vor locuitori în cetăţile lui Iuda şi’n toată ţara lui, laolaltă cu gospodarul şi cu cel ce-şi poartă turma.
  25. Că tot sufletul însetat l-am adăpat pân’la beţie şi tot sufletul flămând l-am săturat”.
  26. De aceea m’am sculat şi am privit şi somnul dulce mi s’a făcut.
  27. „De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când Eu voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de dobitoc.
  28. Şi va fi că aşa cum am vegheat asupra lor spre a dărâma şi spre a necăji, tot astfel voi veghea asupră-le spre a zidi şi spre a sădi – zice Domnul.
  29. În zilele acelea nu vor mai zice: «Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s’au strepezit dinţii»,
  30. ci fiecare va muri în propriul său păcat; şi dinţii celui ce a mâncat aguridă, aceia se vor strepezi.
  31. Iată, vin zile – zice Domnul – când voi face un nou legământ cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda;
  32. nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n’au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul.
  33. Că acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor şi’n inima lor le voi scrie şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor.
  34. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân’ la cel mai mare; că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.
  35. Chiar dacă cerul s’ar înălţa mai sus – zice Domnul – şi chiar dacă adâncul pământului s’ar cufunda mai jos,
  36. Eu nu voi mai izgoni neamul lui Israel – zice Domnul – pentru toate câte ei au făcut.
  37. Aşa grăieşte Domnul, Cel ce a făcut soarele spre luminarea zilei, luna şi stelele spre luminarea nopţii şi vuiet în mare ca să-i vuiască valurile – Domnul Atotţiitorul e numele Său:
  38. Dacă legile acestea vor înceta de dinaintea Mea – zice Domnul –, atunci şi neamul lui Israel va înceta pe totdeauna să mai fie neam înaintea Mea.
  39. Iată, vin zile – zice Domnul – când Domnului I se va zidi cetate de la turnul Hananeel până la Poarta Colţului. Şi funia de măsurat pământul va înainta drept înainte până la dealurile Gareb; şi de jur-împrejur va fi împrejmuită cu un zid de pietre alese.
  40. Şi tot Asaremotul dinspre pârâul Cedrilor până’n colţul dinspre răsărit al Porţii Cailor va fi sfinţire Domnului; prăbuşire nu va mai fi, şi niciodată nimicire”.