Apocalipsa 6
- Şi-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi pe una din cele patru Fiinţe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” †
- Şi m’am uitat: şi iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s’a dat o cunună şi a pornit biruind şi să biruiască.
- Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!”
- Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul ; şi celui ce şedea pe el i s’a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se’njunghie între ei; şi o sabie mare i s’a dat. †
- Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!” Şi m’am uitat: şi iată, un cal negru ; şi cel ce şedea pe el avea în mâna lui un cântar. †
- Şi-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar şi trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn şi vin, nu le vătăma .
- Şi când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, zicând: „Vino şi vezi!”
- Şi m’am uitat: şi iată, un cal şarg ; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea; şi Iadul se ţinea în urmă-i. Şi peste a patra parte a pământului li s’a dat lor putere să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului. †
- Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o aveau . †
- Şi strigau cu glas mare şi ziceau: „Stăpâne sfinte şi adevărate, până când oare nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru, „cerându-l” de la cei ce locuiesc pe pământ? ” †
- Şi fiecăruia din ei i s’a dat un veşmânt alb; şi li s’a spus să stea’n odihnă încă puţină vreme, până ce vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei. †
- Şi când El a deschis pecetea a şasea, eu m’am uitat; şi iată, cutremur mare a fost; soarele s’a făcut negru ca un sac de pâslă şi luna’ntreagă s’a făcut ca sângele, †
- şi stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum smochinul îşi leapădă smochinele verzi când e zgâlţâit de vijelie; †
- iar cerul s’a’ndepărtat ca o carte’nvălătucită , şi fiece munte şi insulă s’au mişcat din locurile lor. †
- Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot robul şi tot omul liber s’au ascuns în peşterile şi’n stâncile munţilor, †
- strigându-le munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului; †
- c’a venit Ziua, „ziua” cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea’n picioare?” †