Apocalipsa 16
- Şi-am auzit glas mare din templu, zicându-le celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!” †
- Şi s’a dus cel dintâi şi şi-a vărsat cupa pe pământ. Şi s’a ivit o bubă rea şi vătămătoare pe oamenii care aveau semnul Fiarei şi care se’nchinau chipului Fiarei. †
- Şi al doilea înger şi-a vărsat cupa în mare; şi s’a făcut sânge ca al unui mort , şi toată suflarea vieţii care este’n mare a murit. †
- Şi cel de al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi’n izvoarele apelor; şi ele s’au prefăcut în sânge. †
- Şi l-am auzit pe îngerul apelor, zicând: „Drept eşti Tu, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai, Sfinte, că ai judecat acestea; †
- de vreme ce ei au vărsat sângele sfinţilor şi profeţilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!” †
- Şi-am auzit zicându-se din altar: „Da, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” †
- Şi al patrulea înger şi-a vărsat cupa în soare; şi i s’a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc. †
- Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare arşiţă şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu Care are putere peste plăgile acestea, şi nu s’au pocăit ca să-I dea slavă. †
- Şi al cincilea şi-a vărsat cupa pe scaunul Fiarei; şi împărăţia ei s’a întunecat şi oamenii îşi muşcau limbile de durere, †
- şi din pricina durerilor şi a bubelor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, dar de faptele lor nu s’au pocăit. †
- Şi al şaselea înger şi-a vărsat cupa peste râul cel mare, peste Eufrat , şi apa lui a secat ca să fie gătită calea’mpăraţilor de la Soare-Răsare. †
- Şi-am văzut „ieşind” din gura Balaurului şi din gura Fiarei şi din gura Profetului Mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte; †
- fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii’ntregi să-i adune la războiul Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul. †
- – „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează şi-şi păstrează veşmintelec, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinead!” – †
- Şi i-a strâns la locul care’n evreieşte se cheamă Armagheddon . †
- Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa’n văzduh; şi din templul cerului, de la tron, a ieşit o voce mare, strigând: „S’a făcut!” †
- Şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi s’a făcut cutremur mare, aşa cum de când e omul pe pământ n’a mai fost un cutremur atât de mare. †
- Şi cetatea cea mare s’a rupt în trei părţi, şi cetăţile păgânilor s’au prăbuşit. Şi de Babilonul cel mare s’a amintit înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui. †
- Şi tot ce fusese insulă a fugit, şi munţi nu s’au mai aflat. †
- Şi grindină mare ca talantul s’a prăvălit din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii cu grindină, căci mare e plaga aceasta, foarte mare. †