2 Paralipomena 18
- Iosafat a dobândit şi mai multă bogăţie şi slavă; şi s’a înrudit, prin căsătorie, cu familia lui Ahab. †
- După câţiva ani s’a coborât la Ahab, în Samaria; iar Ahab a înjunghiat pentru el o mulţime de oi şi viţei – pentru el şi pentru oamenii cu care venise –, căci voia să-l atragă de partea lui să meargă împreună asupra Ramotului din Galaad. †
- Şi a zis Ahab, regele lui Israel, către Iosafat, regele lui Iuda: „Vei merge tu cu mine la Ramotul Galaadului?” Iar acela i-a răspuns: „Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul tău, aşa-i şi poporul meu: cu tine la război”. †
- Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: „Întreabă-L tu astăzi pe Domnul!” †
- Atunci regele lui Israel i-a adunat pe profeţi – patru sute de oameni – şi le-a zis: „Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă bat, sau mă voi lăsa păgubaş?” Iar ei au zis: „Ridică-te, şi Dumnezeu îl va da în mâinile regelui”. †
- Iar Iosafat a zis: „Oare pe-aici nu mai este vreun profet al Domnului, ca să-l întrebăm?”. †
- Iar regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care-L putem întreba pe Domnul; eu însă îl urăsc, deoarece el nu profeţeşte de bine pe socoteala mea, ci, de când trăieşte, numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla”. Dar Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele aşa!” †
- Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi i-a zis: „Cheamă-l degrab pe Miheia, fiul lui Imla!” †
- Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, îmbrăcaţi în vestminte, în faţa porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor. †
- Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Cu aceste coarne voi împunge Siria, până ce va pieri”. †
- Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: „Du-te la Ramotul Galaadului, şi va fi bine; Domnul îl va da în mâna regelui”. †
- Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: „Iată, toţi profeţii, într’un singur glas, au grăit de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!” †
- Dar Miheia a zis: „Viu este Domnul: Orice-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!” †
- Şi a venit la rege, iar regele i-a zis: „Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?” Iar acela i-a răspuns: „Mergi, şi va fi bine; vor fi daţi în mâinile voastre”. †
- Iar regele i-a zis: „De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să nu-mi spui în numele Domnului nimic altceva decât adevărul?” †
- Acela i-a răspuns: „Văzutu-l-am pe Israel împrăştiat prin munţi ca o turmă fără păstor. Şi a zis Domnul: «Nu au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa lui!»” †
- Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat: „Nu ţi-am spus că despre mine nu profeţeşte de bine, ci numai de rău?” †
- Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! Ascultaţi cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului stând împrejuru-I, de-a dreapta şi de-a stânga. †
- Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să se urce la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta. †
- Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cu ce?» †
- Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!» †
- Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul grăit-a rău despre tine”. †
- Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s’a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz, zicându-i: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi grăiască ţie?” †
- Iar Miheia a zis: „Iată, vei vedea în ziua aceea când vei alerga din odaie’n odaie ca să te ascunzi”. †
- Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul cel mai mare al regelui, †
- şi veţi zice: – Aşa a zis regele: Aruncaţi-l în temniţă, şi acolo să mănânce pâinea necazului şi să bea apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace”. †
- Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci nu Domnul a grăit întru mine”. †
- Aşa că regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s’au dus la Ramotul Galaadului. †
- Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: „Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcămite şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea”. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s’a dus la război. †
- Iar regele Siriei le-a poruncit căpitanilor ce se aflau cu el în fruntea carelor de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel!” †
- Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă l-au văzut pe Iosafat, au zis: „Acesta-i regele lui Israel!” Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat, iar Domnul l-a scăpat; Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. †
- Şi a fost că dacă au văzut căpitanii carelor că nu acela era regele lui Israel, au plecat de lângă el. †
- Dar un bărbat şi-a întins arcul cătând bine la ţintă şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit”. †
- În ziua aceea a încetat războiul, iar regele lui Israel a stat în car, în preajma Siriei, până seara; şi a murit în asfinţitul soarelui. †