2 Corinteni 3
- Începem oare din nou să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de scrisori de’nfăţişare către voi sau de la voi? †
- Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii; †
- voi arătaţi că sunteţi scrisoare a lui Hristos încredinţată slujirii noastre , scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui-Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii. †
- Şi o astfel de încredinţare avem noi prin Hristos faţă de Dumnezeu;
- nu că de la noi înşine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu, †
- Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu. †
- Iar dacă slujirea morţii, săpată în litere pe piatră, s’a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea, †
- atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă?
- Că dac’a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte’n slavă slujirea dreptăţii! †
- Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare . †
- Că dacă ceea ce era trecător s’a săvârşit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător.
- Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăznire,
- şi nu ca Moise, care-şi punea un văl pe faţă pentru ca fiii lui Israel să nu vadă sfârşitul a ceea ce era trecător… †
- Dar minţile lor s’au învârtoşat; că până’n ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, acelaşi văl rămâne fără să se ridice, fiindcă el prin Hristos se desfiinţează; †
- ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor;
- dar când se vor întoarce la Domnul, vălul se va ridica. †
- Domnul însă este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. †
- Iar noi toţi, cei ce cu faţa descoperită privim ca’n oglindă slava Domnului, întru aceeaşi icoană ne schimbăm din slavă’n slavă, ca de la Duhul Domnului . †