Numerele 24
- Văzând Balaam că plăcut Îi este Domnului să-l binecuvinteze pe Israel, n’a mai alergat, ca’n alte dăţi, după semne prevestitoare, ci s’a întors cu faţa spre pustie.
- Şi ridicându-şi Balaam ochii, l-a văzut pe Israel aşezat în tabără după seminţiile sale; şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el
- şi şi-a rostit poemul, zicând: „Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat;
- aşa glăsuieşte cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cu ochii deschişi a văzut în somn vedenia Celui-Atotputernic:
- Cât de frumoase sunt sălaşurile tale, Iacobe, şi corturile tale, Israele!
- Ca nişte văi umbroase, ca nişte grădini lângă râuri, ca nişte corturi sădite de Domnul, ca nişte cedri pe lângă ape! †
- Un Om va odrăsli din seminţia lui şi neamuri multe va stăpâni şi împărăţia lui se va înălţa mai mult decât a lui Gog şi mult va creşte’mpărăţia sa.
- Dumnezeu l-a scos din Egipt, fi-va slava lui precum a inorogului; mânca-va neamurile ce-i stau împotrivă, oasele lor le va sfărâma şi cu săgeţile sale-i va săgeta pe vrăjmaşi. †
- Culcându-se s’a odihnit ca un leu, ca un pui de leu: cine-l va scula? Binecuvântaţi să fie cei ce te binecuvintează, blestemaţi să fie cei ce te blesteamă!” †
- Atunci s’a mâniat Balac pe Balaam; şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, dar tu, iată, de trei ori i-ai binecuvântat pân’acum.
- Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de slavă”.
- Balaam însă a zis către Balac: „Oare nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care i-ai trimis la mine:
- Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului şi să fac ceva bun sau rău după bunul meu plac; ce-mi va spune mie Domnul, aceea voi grăi!? †
- Şi acum, iată că alerg spre ţara mea, dar vino să-ţi spun ce va face poporul acesta cu poporul tău în vremile ce-au să vină.”
- Şi şi-a urmat Balaam poemul, zicând: „Aşa grăieşte Balaam, fiul lui Beor, aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat,
- cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce ştie ştiinţa Celui-Preaînalt, cel ce cu ochii deschişi a văzut în somn vedenia lui Dumnezeu:
- I-l voi arăta, dar nu acum; îl fericesc, dar nu mi-i aproape: o Stea va răsări din Iacob, un Om se va ridica din Israel şi va zdrobi căpeteniile Moabului, şi pe toţi fiii lui Set îi va prăda. †
- Lua-va’n stăpânire pe Edom, şi’n stăpânire-l va lua pe Esau, vrăjmaşul său, şi Israel îşi va arăta puterea. †
- Din Iacob se va ridica şi-i va pierde pe cei ce-au scăpat din cetate”.
- Apoi, văzându-l pe Amalec, şi-a urmat poemul, zicând: „Amalec, cel dintâi dintre neamuri, dar şi seminţia lui va pieri”. †
- Văzându-l apoi pe Cheneu, şi-a urmat poemul, zicând: „Tare-ţi este locaşul, dar chiar dacă-ţi vei pune cuibul în stâncă †
- şi chiar dacă lui Beor i se va face cuib învăluit, Asirienii te vor robi”.
- Iar când l-a văzut pe Og, şi-a urmat poemul, zicând: „Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea?
- că va scăpa din mâna Cheteilor, îl va asupri pe Aşurim, îi va împila pe Evrei, dar şi el odată va pieri”. †
- Sculându-se apoi Balaam, s’a dus înapoi în ţara sa; şi s’a dus şi Balac întru ale sale.