Marcu 7
- Atunci s’au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. †
- Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate , cârteau; †
- fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile; †
- şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor. †
- Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?” †
- Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; †
- dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. †
- Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora”. †
- Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră! †
- Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. †
- Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeub, †
- pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa †
- şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi”. †
- Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: †
- Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurcac. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. †
- De are cineva urechi de auzit, să audă!” †
- Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. †
- Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? †
- Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate”. †
- Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: †
- „Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, †
- adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidiad, defăimarea, trufia, uşurătateae. †
- Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om”. †
- Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într’o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit. †
- Că de’ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.
- Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei.
- Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s’o arunci câinilor”.
- Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor”. †
- Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta”. †
- Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.
- Şi plecând iarăşi din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. †
- Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. †
- Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. †
- Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!” , ceea ce înseamnă: „Deschide-te!” †
- Şi îndată urechile i s’au deschis, iar legătura limbii lui s’a dezlegat şi vorbea bine. †
- Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. †
- Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”. †